ROBERT (I)

„Te-am privit de la distanţă și am pierdut șirul clipelor de când o fac. Mereu te-am urmărit, mereu m-ai atras - misterul tău, de fapt. Voiam să aflu tot mai multe despre tine, despre persoana ta - să-ți cunosc sinele și eul. Gândurile. Aspirațiile. Emoțiile. Sau poate... Poate tatuajul de pe gât mi-a stârnit curiozitatea, cu toate că îmi vine greu să cred.

Acel „R". Mă întreb dacă e oare iniţiala numelui tău.

❖❖❖

Din diverse contexte reiese faptul că ai un suflet la fel de întunecat ca şi ochii în nuanțele lipsite de reflexii ale unui tăciune. Pietrele prețioase strălucesc în fața luminii, ochii tăi în schimb se scufundă în adâncuri tenebroase. Părul ca pana corbului nu-ți încadrează chipul obosit, e mereu într-o tunsoare fresh, dar atât de ciufulit încât mă intrigă. Deseori, șuvițe îți acoperă ochii, de parcă nu le-ar plăcea în creastă și simt cum mă pierd la vederea înfățișării tale.

- Cu tine vorbesc, Albă ca zăpada.

Tu mi-ai dat prima poreclă - care, sinceră să fiu, niciodată nu mi-a plăcut cu adevărat. Aș fi preferat „Frumoasa din Pădurea adormită" sau poate chiar „Cenuşăreasa"; cu toate că nu am surori sau fraţi, sau vreo viaţă mizerabilă. Dar am auzit atât de multe versiuni ale aceleiași povești încât mi-ar fi plăcut să o simt pe propria-mi piele. Oof! Mă simt așa o copilă în preajma ta, R-

„R?" mi-am reptat în gând. Urechilor le sună bine, dar mă întreb când îţi voi afla adevăratul nume. Hmm... Până atunci mă gândesc că îţi voi spune Robert - pare că ţi se potriveşte.

❖❖❖

Dintr-un anume motiv, plecasem fericită.

Sper să ne vedem curând, Robert."

©All right reversed, -blaxy 2017.

#2 Short Story RO.