Momente fumate incomplet

Haos. Oriunde întorci capul.

Şi ce îl produce? O dorinţă inexplicabilă de mândrie, libertate, exuberanţă; o dorinţă fatală.

O dorinţă fatală care te introduce fără riscuri, aparent, în lumea pe care o visezi, în lumea pe care o cunoşti atat de bine de la TV şi de la cei care au intrat deja. Şi pe ce te bazezi? Pe ce te bazezi când afirimi că nu există riscuri?

Totul te atrage la lumea asta. O lume învelită într-o reclamă foarte bună, într-o reclamă care atrage. Ţi-ai pus vreodată întrebarea de bază, întrebarea de o sută de puncte? Ce se află după învelişul roz-bombon?

O mare de oameni care încep să vadă adevăratul sens al vieţii, printre obsesile şi dependenţele eterne. O mare de oameni care nu conştientizează câţi alţi novici ai vieţii sunt atraşi de coperta lor. Sau poate conştientizează. Poate s-au murdărit atât de tare încât le face plăcere să introducă şi să iniţieze pe orice doritor doar pentru ca să nu fie singurii care se scufundă încet. Să poată observa şi cum se vede din exterior prăbuşirea, nu doar să o simtă pe interior.

Plăcerea pe care o simt la fiecare act necugetat e o plăcere masochistă. O plăcere ce îi consumă încet şi dulce. O dulce tortură în care se complac singuri.

Ce faci când eşti încă sub acoperişul părinţilor, dar tu eşti un pur novice în întreaga lume? Îţi alegi camarazi de suferinţă şi de plăcere? Îţi implici părinţii involuntar în toate prostiile nefondate? Te mândreşti în faţa celor care ţi-au dat viaţă cu primul wiskey, cu prima ţigară, cu primul drog, cu prima partidă de sex? Îţi place cum îi târăşti în jos sau, mai bine, observi cum îi târăşti în jos?

Succes într-o lume moartă!