Labirintul

Labirintul

  • WpView
    Reads 57
  • WpVote
    Votes 3
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Mon, Nov 7, 2016
Când Thomas se trezește intr-un loc necunoscut, nu-și amintește decât cum îl cheamă. Mintea îi este ca o foaie albă. În jurul lui se află mai multi băieți care îi ureaza bun venit în Poiană. În fiecare dimineața, porțile de piatră către labirintul care îi înconjoară se deschid si în fiecare seara se închid la loc. Iar la fiecare 30 de zile, un nou băiat apare acolo, adus de Cutie. Așadar, Thomas era așteptat. Cu totul neașteptat, a doua zi este trimisa o fată, prima fată din grup. Chiar dacă el nu știe, Thomas este legat pe viață de acea fată. Ce se va întâmpla cu ei? Vor fi împreună vreodată? Puteți afla! Cum? Citind! Spor!
All Rights Reserved
#14
obrien
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • El Silencio de Madrid
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Elin
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • You are mine//J.JK//
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • A House of Second Chances

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines