De când m-am născut încerc sa ma acomodez cu muritorii, dar a fost și o sa rămână pentru mine ... un mare eșec. Trăiesc ca un om normal printre ei ... Încerc sa le înțeleg viata, comportamentul, dar până acum n-am reusit s-o fac. " Ma uit la picăturile de ploaie, care ușor lovesc geamul, apoi se scurg asemenea unui dans lent. - Muritori prosti, spun încet, dar se pare ca cineva ma aude. - Poftim?, întreabă proprietarul cafenelei, derutat. - Ma uitam la ploaie ... oamenii sunt atât de prosti.. Oricât de mult ar fugii ploaia tot o să-i ude ... - Da, dar alergând o sa ajunga mult mai rapid la destinație. " ***Cartea nu este editata , asa ca o sa fie câteva greșeli gramaticale.***
10 parts