Fantana dintre plopi

"Fantana dintre plopi"(1928) este a patra parte a volumului "Hanu' Ancutei" , capodopera a lui Mihail Sadoveanu . Cele noua povestiri ale "romanului" reprezintă în literatura noastră modelul clasic al povestirii cu rama , procedeu folosit și în cartea "Divanul persian"(1940) . În literatura universala, alte povestiri cu rama sunt: "1001 nopți " , "Decameronul lui Boccacio " , "Povestiri din Chanteburry de Chaucher"
Fantana dintre plopi este o povestire realista . Printre trăsăturile povestirii realiste se numără : crearea impresiei de autentic prin oralitate , detalii și motivarea împrejurărilor. Timpul este simbolic, iar întâmplările au fost trăite de autor , motiv pentru care opera are caracter autobiografic .
Titlul este unul simbolic reprezentând apa , fantana care are proprietăți magice și conform tradiției reprezintă locul de întâlnire intre cei doi îndrăgostiți, plopul care este simbolul singurătății, iar corelate, cele doua reprezintă locul desfășurării unei acțiuni dramatice .
Tema este dragostea și constiinta demnității umane .
Structura -compoziție : Narațiunea lui Neculai Isac este încadrată în interiorul unei relatări ce nu îi aparține. Partea de la început și sfârșitul operei reprezintă rama propriu -zisa , în care naratiunea este la persoana a III-a ,pe când naratiunea lui Neculai este subiectiva. Odată ajuns la han, el nu începe sa istoriseasca ,ci mai întâi se respecta un ritual specific narațiunii sadoveniene. În final , intervenția autorului :"noi carausii din Tara de Sus am rămas tăcuți și mâhniti " și observația lui Moș Leonte readuc totul în prezent. Autorul nu face distincția dintre atunci și acum, deoarece acțiunea are loc la han, iar impresia este de durata . Alături de narator, care este prezent la istorisirea întâmplărilor , se mai găsesc și alți doi povestitori : comisul Ionita care era deja la han și Neculai Isac ca vine la han, el fiind narator