Oglinda
  • WpView
    Reads 2
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sat, Nov 26, 2016
WpInfo
Poetry
Ești ca un soi de animal speriat, nu te mai înțeleg. Mă priveam în oglindă, îmi era scârbă, ce-i drept. Eram neîngrijita și miroseam a alcool. Mă gândeam că mi-ar fi plăcut să mă transform într-o sticlă de băutură, pentru că-i singurul lucru pe care nu-l pot abandona. Niciodată singura gură pe care am să pun buzele și care o să mă primească oricât de mizerabila aș fi. Tu... unde ești când nu știu unde sunt? Imi spuneam încruntata, privindu-mă cumplit în ochii-mi prea injectați de insomnii. Am fugit de acolo. ce loc înspăimântător e oglinda în ultimul timp.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Rânduri Simple: Poezii - Volumul I
  • Gânduri din-spre Univers
  • Iluzii Și Deziluzii Prin Viață
  • Trecut, Prezent și Poezie III
  • Poeme MUTE
  • Dor de Tine: Lumină
  • Album de fluturi
  • De la 13 în sus...
  • În liniștea gândurilor

Aceasta este o colecție de poezii despre tot ce rămâne nespus. Despre iubiri care au fost prea mult. Despre oameni care au fost prea puțin. Despre timp, flori, stele și tăceri care apasă. Fiecare poem e o noapte. Fiecare noapte are o întrebare. Și fiecare întrebare caută un răspuns care nu vine.

More details
WpActionLinkContent Guidelines