Oglinda

Ești ca un soi de animal speriat, nu te mai înțeleg.
Mă priveam în oglindă, îmi era scârbă, ce-i drept.
Eram neîngrijita și miroseam a alcool. Mă gândeam că mi-ar fi plăcut să mă transform într-o sticlă de băutură, pentru că-i singurul lucru pe care nu-l pot abandona. Niciodată singura gură pe care am să pun buzele și care o să mă primească oricât de mizerabila aș fi.
Tu... unde ești când nu știu unde sunt? Imi spuneam încruntata, privindu-mă cumplit în ochii-mi prea injectați de insomnii.
Am fugit de acolo. ce loc înspăimântător e oglinda în ultimul timp.