~Rezidenta~

Trăim ,dar nu simţim că am face-o, asta pentru că nu vrem să simţim esenţialul. Nu vedem că pierdem oameni, în fuga nebunească după mai mult; pierdem suflete şi trupuri. Ne îndepartam , defapt, de tot ceea ce înseamnă viaţă, de esenţa, de izvorul şi de beneficiile ei. Ne pierdem și atât. Nu izbutim să ne reînviem; sa reînviem idei, sentimente, trăiri. Le ascundem în speranţa de uitare, vrem să le ştergem, dar este imposibil. Imposibil pentru că nu suntem întru totul determinaţi; iar determinarea înseamnă timp, dăruire, dragoste. Este totuşi ciudat: luptăm să facem din nefiresc firesc, iar firescul inuman.
~

"- De ce te mai obosești, oricum nu-i vei salva, nu vor asta.
- E greșit să judeci aparențele. Eu doar ofer ce şi eu am primit. "

"-Ei, haide, îmbrăţişează-mă! Seara nu e încă terminată!
- Da-o naibii de îmbrăţişare şi de cină şi de tot. Sau acum vrei să fac ţurţuri lipită de tine?"

~