Fiica leului

Oamenii au speranță, au iubire și au încredere în alți oameni. Atunci când fericirea este la culmile înalte ale muntelui o ia la vale ca un bolovan. Se rostogolește și se rostogolește, zdrobind prietenii și încrederea pe care o aveai într-o persoană cărei-a nu i-a păsat. O persoană, două ,trei, până ajungem să nu ne mai încredem în nimeni. Ne pierdem încrederea în noi înșine și alegem să devenim introvertiți, punând în umbră calitățile pe care le deținem. Plânsul nu este soluția, nici decăderea, ci doar fruntea ridicată și pașii spre viitor fără a ne mai sucii gâtul spre trecut. Singurătatea este dureroasă.
Visele se pot împlini doar cu voință și un bun simț al realității. Edtih Lion fiica marchizului Lion, un lord cu probleme de temperament își descoperă latura aventurieră înspre ocupațiile bărbătești. Astfel, ajunge să-l înfrângă pe fiul cel mare al celui mai înfricoșător duce într-un duel. Abilitățile ei înnăscute, devotamentul și năzbâtiile pe care le provoacă au repercusiuni grave asupra celor la care ține, fiind pusă într-o poziție delicată de către duce, în care trebuie să aleagă în a devenii ceea ce a visat din totdeauna sau în a-și condamna persoanele dragi la o viață mizeră. Deși crede că duelul o condamnase la o viață fără bucurie, pe parcurs depășirea obstacolelor devine o necesitate. Prietenii se formează, la fel și dușmănii copilăroase. Sentimentele ei pentru Caydon, un tânăr cu un grad de rudenie necunoscut cu familia regală, o conduc spre lupta interioară dintre conștiință, mândrie și egoism care-i întunecă caracterul ducând-o spre deznădejde.