Emma...
  • WpView
    Reads 47
  • WpVote
    Votes 2
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, Mar 8, 2017
Este dificil uneori să îți faci curaj și să spui da unui nou început. Sunt momente în viață când simți că nu mai poți și că tot ce ai avut până acum s-a transformat în simple iluzii și te trezești trăind printre umbre, umbre ale propriului trecut. Dar trebuie să te trezesti la realitate, să îi prinzi din urma pe cei care îi iubești pentru ca viata lor a mers înainte cu sau fără tine prin preajmă. Aceasta carte descrie cât de greu este să aceptăm ca asta este realitatea și oamenii care au plecat dincolo de ceruri nu se mai întorc niciodata, cât de greu este uneori să îți deschizi inima către noi începuturi și să ai încredere că acestea nu v-or avea un final.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Marko - Între dorință și pericol
  • NOI
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • NOVA
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • ASA TATA, ASA FIU
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Sirius
  • Drumul spre inima ta

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines