Rosenrot

Tata a dispărut. L-a urmat şi mama în aceeaşi seară. Eduard ţipa înnebunit când jigodiile au năvălit în camera lui. Nici pe el nu l-am mai văzut de atunci. Lina dormea liniştită în pătuţ până când EI au început să distrugă întreaga casă. Am luat-o în braţe şi am sărit pe geam. Începuse să plângă în timp ce eu alergam desculţă şi în cămaşă de noapte prin pădure. Crengile căzute pe pământ îmi umpleau picioarele cu sânge. (...)
-Rose!
Jack era în spatele meu. I-am căzut la picioare înfricoşată.
-Ce bine că eşti aici!
Ceva era schimbat la el. Nu mai era Jack de care m-am îndrăgostit. Ţinea ceva ascuţit în mână care strălucea în lumina lumii.
-Totul o să fie bine, scumpa mea!