Un poem care însoțește pașii unei zile în care lumina blândă a dimineții mângâie sufletul, iar în mijlocul zbuciumului și nedreptăților lumii rămâne vie speranța și dorința de a schimba ceva spre bine. O călătorie prin natură, agitație și liniștea apusului, ce ne amintește că fiecare zi este o nouă șansă.

Versuri scrise cu dor...

„Șoaptele vântului" surprinde vocea nevăzută a naturii, care adună doruri, așteptări și promisiuni nerostite. Vântul devine un mesager tainic între iarnă și primăvară, între trecut și ceea ce urmează, amintindu-ne că totul este în mișcare și că schimbarea vine mereu în șoaptă, nu în zgomot.

Marea liniștită se întinde calmă, cu valuri blânde ce abia ating țărmul. Suprafața ei oglindește cerul senin, iar aerul e plin de mirosul sărat, aducând pace și liniște sufletului.

„Cartea fără nume" este o poezie despre o carte imaginară care nu are titlu, pentru că aparține tuturor. Ea adună tăceri, amintiri, visuri și adevăruri nespuse, iar fiecare cititor îi scrie sensul fără cerneală. Cartea devine o oglindă a sufletului, o arhivă a timpului interior.

„Castelul de vise" - o poveste poetică despre camere fermecate unde valurile șoptesc, ploaia de vară aduce zâmbete, iar îngerii de zăpadă dansează pe podea. Un loc magic unde rândunelele cu aripi de poezie învață să zboare din inima ta, purtând visul spre lumini noi și pline de iubire.

Eseuri, argumente, concluzii , descriere la toate operele sale

Sunt de părere ca poezia e modul prin care sentimentele pot fi exprimate si fără greutatea vocii proprii. Este primul meu scurt volum de poezii, adunate de-a lungul timpului, de multe ori în seri târzii când tot ce puteam face era sa scriu. Urmatorul va apărea cât de curând. p.s. Poezia "Unde ești?" este inspirată din poemul "Despărtire" de M. Eminescu, unele versuri fiind preluate complet sau nu.

Un poem despre identitate, lumină și recunoaștere. Despre o femeie care nu cere minuni, dar le poartă în tăcere. Despre dorul care nu arde, ci luminează și despre cuvintele care își găsesc, în sfârșit, casa.

O chemare spre libertate și vis, acolo unde sufletul aleargă alături de caii luminii.