5 partes Continúa 👴 Portretul Bătrânului Fără Casă
Bătrânul avea chipul brăzdat de ani și suferință, ca o hartă a unei vieți trăite în umbră. Părul alb, rar și zburlit, îi cădea peste fruntea încrețită, iar barba neîngrijită îi ascundea gura tremurândă. Ochii lui, de un gri stins, păreau să fi văzut prea multe și să nu mai aștepte nimic. Îmbrăcat într-o haină lungă, jerpelită, cu nasturi lipsă și mâneci prea largi, părea o fantomă rătăcită printre oameni grăbiți. Pantalonii erau uzați, cu tivul rupt, iar picioarele goale, murdare și roșii de frig, se sprijineau pe asfaltul ud.
În mâini ținea o pătură subțire, mototolită, pe care o strângea la piept ca pe singura amintire a unei vieți mai bune. Nu vorbea. Nu cerea. Doar plângea în tăcere, cu lacrimi care se amestecau cu picăturile de ploaie. Fiecare tresărire a trupului său era un strigăt mut, o rugăciune către o lume care uitase să asculte.
Urmeaza-l in aventuri de neuitat
