Sanctuarul
  • WpView
    Leituras 211
  • WpVote
    Votos 24
  • WpPart
    Capítulos 4
WpMetadataReadEm andamento
WpMetadataNoticeÚltima atualização sex, ago 25, 2017
La câțiva ani de la moartea părinților ei, Anastasia găsește ceva ce-i va schimba viața și o va purta într-o călătorie misterioasă și plină de aventuri. "E ciudat cum viața îți oferă ceva atât de minunat ca mai apoi să ți-l răpească cu brutalitate... " "Trăsăturile-i frumoase se armonizau perfect făcând-l să pară un înger...unul izgonit în Iad, venit pe Pământ pentru a curma vieți omenești. Mă încearcă un sentiment de milă." "Venit din Iad pentru a-și încheia socotelile." " Timpul, nu uită și nu iartă nimic.E neîndurator. Se scurge asemenea apei și usucă totul în calea lui." "Mai sunt bine-venită aici?Poate.Dar eu voi mai putea să-i privesc în ochi ca și cum ziua aceasta ar fi fost ștearsă cu buretele de către o mână creatoare? Probabil că nu. "
Todos os Direitos Reservados
#255
calatorie
WpChevronRight
Junte-se a maior comunidade de histórias do mundoTenha recomendações personalizadas, guarde as suas histórias favoritas na sua biblioteca e comente e vote para expandir a sua comunidade.
Illustration

Talvez você também goste

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • You are mine//J.JK//
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • El Silencio de Madrid
  • A House of Second Chances
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Mais detalhes
WpActionLinkDiretrizes de Conteúdo