Frânturi de agonie

finished short story

❝Știa că, dacă se va uita în oglindă, își va face rău. Nu putea să ocolească adevărata ei față. Totul părea ireal. Îi era dor de el, de iluzia iubirii și paradoxul în care trăia. Anii au trecut, lumea se schimbase, dar în adâncul sufletului său ea era la fel. De fiecare dată când era tristă își găsea refugiu în acea parte a minții sale care nu va pieri niciodată. Îl striga pe el în o sută de moduri mute. Frânturile agoniei o asfixiau.❞

Toate drepturile rezervate ©damaret, 2018.