Life Size
  • WpView
    Reads 27
  • WpVote
    Votes 2
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, May 27, 2020
"-Ele nu vor fi niciodata reale,Annie! -Ba da!Vei vedea!Toti veti vedea ca am dreptate!" Poti numi o viata perfecta,atunci cand te simti prins intr-o cusca??Poti numi dezastru sa ai tot ce iti doresti??Eu nu am crezut,acum da!Credeti in vraji sau stele cazatoare care implinesc dorinte??Da,nici eu nu credeam,asta pana cand...am devenit eu insami ceva magic.Dar nimic nu e cum am visat toata viata!Poate pentru ca nu mai am una...s-a dus odata cu ea.Si tot ea mi-o poate reda.Dar nu o va face.A primit ce si-a dorit.Libertate.Eu am primit ce am vrut.O viata patetica si roz de plastic.Sunt o papausa!Iar ea e Eu!!
All Rights Reserved
#1
sophie
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Elin
  • A House of Second Chances
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines