Tribunalul scriitorilor
- OKUNANLAR 1,115
- Oylar 118
- Bölümler 22
Devam ediyor1h 42m
Son yayınlanan Cum, Şub 10, 2023
Aşa cum exprimă titlul, mai mult sau mai puțin, în această carte poveştile vor fi judecate, notate calificativ. Iar tu, scriitorule, vei fi caracterizat după merit.
*Sper că nu te-ai speriat atât de tare încât să nu răsfoieşti această carte. Mai multe printre pagini. O să fiu mai blândă, serios vorbind. xoxo
Tüm hakları saklıdır
#54
altele
En büyük hikaye anlatıcılığı topluluğuna katılınKişiselleştirilmiş hikaye önerileri alın, favorilerinizi kütüphanenize kaydedin ve topluluğunuzu büyütmek için yorum yapın ve oy verin.
Ayrıca sevebilecekleriniz
Blood House
- Ouvi dizer que a casa é grande. - disse meu irmão Peter. - Vamos, crianças. - disse meu pai John. - Pegaram tudo? - perguntou minha mãe Suzan. - Sim. - eu e Peter dissemos ao mesmo tempo. - Se anime Anna, vai ser bom se mudar. - disse minha mãe. - E os meus amigos? - perguntei. - Eles vão ficar bem e vocês podem conversar pela internet. - disse minha mãe sorrindo. Respirei fundo, concordei e então entrei no carro preto de meu pai, Peter e minha mãe fizeram o mesmo. É, seria bom me mudar, mas tenho medo, encontrei um site que diz que a casa é mal assombrada, alguns estudantes da cidade que fizeram esse site, tem ate um grupo que ia lá investigar, tenho mais medo do Halloween que é daqui á um mês, eles colocaram no site que é o dia em que mais acontece fenômenos paranormais. Sem contar que chamam a casa de Blood House. Já vi uma foto da casa, meu pai tirou e trouxe para vermos, ele disse que ela é linda e grande e teríamos nossos próprios quartos e banheiros. A casa é linda mesmo, mas um pouco medonha. Peter e eu somos gêmeos, nós temos mais um irmão, que se chama Max, tem vinte e oito anos e é um belo e talentoso empresário que vive em Londres com a namorada July. Diferente de meus irmãos, amo filmes de terror e amo me vestir de preto, mas estou com medo, alguma coisa me diz que coisas ruins vão acontecer, não só pelo fato dos próprios moradores terem escrito aquelas coisas da casa, mas por que, quando meu pai avisou que íamos nos mudar, comecei a ter sonhos estranhos, sonhos em que eu matava meus pais e pegava o sangue deles e começava a escrever no lado de fora da casa coisas em outras línguas. Também vi meu irmão Peter, mas estava pálido e triste, toda vez que se aproximava das flores, elas murchavam, sempre que tocava em alguma coisa, ou quebrava ou virava cinzas e então começou um incêndio e comecei a ver pessoas que nunca vi antes, crianças, adultos e idosos, todos estavam sem olhos, sangrando, pegando fogTamamlanmış Hikaye
Desconocida ( Concurso P.U.B.E)
En el momento en que los humanos del centro secreto CampTryal descubrieron el gran hecho que podría cambiar y salvar el mundo, viajar entre dimensiones, fue por accidente. Airi Streckel no se esperaba que caería en otra dimensión y que no tendría idea de cómo sobrevivir en ella ni las cosas extrañas que habían en la misma. Airi era la hija única del doctor Streckel , un científico reconocido y participante del proyecto genético Kort, que se realizaba en el mismo centro CampTryal. Todo indicaba que el proyecto Kort iba a cambiar la rapidez de una persona, sus reflejos y movimientos pero en vez de hacer más rápido al sujeto, aceleró el tiempo de tal manera que el sujeto terminó en una dimensión desconocida sin otra noción que el terrible presentimiento que no estaba donde debía. El sujeto voluntario era Airi. Ella no pertenecía a ese otro lugar, tenía que regresar con su padre; a su vida y todo lo que bien conocía. Tenía que ayudar a crear el cambio genético sintético para ganar la guerra y evitar a toda costa que la apocalipsis se apodere del mundo. Tenía que salvar todo lo que conocía bien. Pero estaba atrapada. Airi tendrá que descubrir la manera de sobrevivir con todos los retos misteriosos de aquella nueva dimensión, mantener su gran secreto, resolver sus problemas dentro del lugar desconocido y buscar la manera, finalmente, de volver a su hogar... pero, ¿Lo logrará? El tiempo es esencial, todo se acelera alrededor de Airi y a ella no le queda otro remedio que correr.Tamamlanmış Hikaye
MY WONDERFUL SUMMER
ISSO FOI HA UM MÊS - Eu so queria algo para acreditar, algo que fosse confiável. Que fosse meu. Estavam todos tão errados sobre mim. E em uma dessas viagens a procura do que era certo para mim, conheci uma pessoa Ellie Doe. Ela foi tão imprevisível quanto tempestade em pleno verão, tão inocente quanto criança esperando presente de nata aquele sorriso criou uma sensação tão desconcertante dentro de mim que tive medo de acreditar. Ela chegou toda tímida, sem interesses e eu estava como um fracassado esperando que ela me dissesse algo que me fizesse sorrir, não precisou de muito ela apenas me olhou meio desajeitada. Sim, era pouco tempo demais, estava completamente perdido, de novo. Aquele jeito frio me abandonou, e por incrível que pareça eu sentia falta dele. Porque eu sabia que me apaixonar por uma garota que conheci durante o Fim de semana, iria doer demais. Talvez eu estava tão desesperado que me deixei levar pelo primeiro sentimento frustrante que me surgiu. Ellie Doe Serio cara? Sem chances nem tente! E ISSO SOU EU AGORA DEPOIS DO ACAMPAMENTO DE VERÃO. - Me reconheça por favor- sussurrei.- me encontre, eu não estou tão perdido quanto parece - Murphy! Aparece por favor- implorou Ellie. - Aqui...- tentei um pouco mais alto. - Aparece Murphy...- saiu meio falhada pela primeira vez.- eu te amo Murphy... Ouvir aquilo me fez sorrir, eu estava sozinho mas via todo mundo, eu estava sangrando, conseguia sentir meus pulmões ficarem entupidos, estavam se fechando. Minha respiração falhava e uma constante vontade de chorar irradiava meu peito. Ela estava tão perto mas não podia me ouvir. Meus olhos começaram a se fechar, minhas mãos procuravam apoio. - Também te amo Ellie.- e fechei os olhos. Foi quando senti uma mão quentinha encostar no meu peito acompanhada de uma voz feminina doce, era Ellie. - Murphy!- seus braços me envolveram em um grande e confortável abraço. Naquele exato momento eu lutei para me manter vivo. Por ela.Tamamlanmış Hikaye
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Tamamlanmış Hikaye
Dincolo de 4D
Aceasta carte contine cateva crampeie, din experientele traite de mine in aproape un sfert de secol de activitate in domeniul paranormal. Sunt aici lucruri scrise probabil cu stangacie scriitoriceasca, dar cu sinceritate si din suflet si sper sa va foloseasca. Daca considerati ca ea, merita sa fie citita si de alti cunoscuti de-ai vostrii, as fi fericita sa o distribuiti mai departe, iar daca voi primi si calificative pozitive de la voi acest lucru ma va incuraja sa continui istorisirea... Lectura placuta!Tamamlanmış Hikaye
Tăcerea Micului Lup
Un atac sângeros. O prietenă dispărută. Și un bărbat cu prea multe secrete. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului Ankora se destramă. Poliția caută răspunsuri. Ea caută adevărul. Iar adevărul nu stă niciodată la lumină. Alături de singura persoană în care mai are încredere, ea pătrunde într-o lume unde frica vorbește, iar regulile sunt scrise în sânge. Acolo îl găsește pe Diego Rivera. Un bărbat care nu ar trebui să existe. Un bărbat care știe prea multe. Un bărbat care nu vine să salveze. O alianță fragilă. O misiune imposibilă. Și un joc în care fiecare răspuns costă mai mult decât viața. Pentru că uneori, adevărul nu te eliberează. Te distruge. Iar când trecutul iese la suprafață, Raya va trebui să aleagă: să fugă... sau să deschidă ușa până la capăt. Unele haite se aleg. Altele se recâștigă. Iar unii oameni... nu pleacă niciodată cu adevărat.
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Tamamlanmış Hikaye
Calatorie catre Sfarsitul Lumii
Buna ziua! Aceasta carte este o poveste fantastica, despre calatoria a trei copii catre... Sfarsitul Lumii. Nu este Sf, nici horror, este o poveste care sper eu sa va fascineze, plina de intamplari neasteptate, plina de umor si... dar va las pe voi sa spuneti mai departe! Nu uitati sa comentati ,sa imi spuneti ce credeti!
- Ouvi dizer que a casa é grande. - disse meu irmão Peter. - Vamos, crianças. - disse meu pai John. - Pegaram tudo? - perguntou minha mãe Suzan. - Sim. - eu e Peter dissemos ao mesmo tempo. - Se anime Anna, vai ser bom se mudar. - disse minha mãe. - E os meus amigos? - perguntei. - Eles vão ficar bem e vocês podem conversar pela internet. - disse minha mãe sorrindo. Respirei fundo, concordei e então entrei no carro preto de meu pai, Peter e minha mãe fizeram o mesmo. É, seria bom me mudar, mas tenho medo, encontrei um site que diz que a casa é mal assombrada, alguns estudantes da cidade que fizeram esse site, tem ate um grupo que ia lá investigar, tenho mais medo do Halloween que é daqui á um mês, eles colocaram no site que é o dia em que mais acontece fenômenos paranormais. Sem contar que chamam a casa de Blood House. Já vi uma foto da casa, meu pai tirou e trouxe para vermos, ele disse que ela é linda e grande e teríamos nossos próprios quartos e banheiros. A casa é linda mesmo, mas um pouco medonha. Peter e eu somos gêmeos, nós temos mais um irmão, que se chama Max, tem vinte e oito anos e é um belo e talentoso empresário que vive em Londres com a namorada July. Diferente de meus irmãos, amo filmes de terror e amo me vestir de preto, mas estou com medo, alguma coisa me diz que coisas ruins vão acontecer, não só pelo fato dos próprios moradores terem escrito aquelas coisas da casa, mas por que, quando meu pai avisou que íamos nos mudar, comecei a ter sonhos estranhos, sonhos em que eu matava meus pais e pegava o sangue deles e começava a escrever no lado de fora da casa coisas em outras línguas. Também vi meu irmão Peter, mas estava pálido e triste, toda vez que se aproximava das flores, elas murchavam, sempre que tocava em alguma coisa, ou quebrava ou virava cinzas e então começou um incêndio e comecei a ver pessoas que nunca vi antes, crianças, adultos e idosos, todos estavam sem olhos, sangrando, pegando fog
Daha fazla bilgiİçerik Rehberi