DISTINCȚI

- Şi știi de ce soarele se ascunde de furtună?
Glasul răguşit îmi provoacă mici înțepături în suflet. Mereu mă intrigă glasul lui somnoros.
Neg, rotindu-mi creştetul sub bărbia sa.
- Pentru că e îndrăgostit de ea, o lasă să-i arate în totalitate acțiunea. Atunci când e furtună, e mai mult de atât.

Inima mi se rostogoleşte şi bubuiturile ei se lovesc jucăuş de pieptul dur care ne ține captive în interiorul său. Sper că simte şi el asta, este efectul lui împotriva mea.
- El încălzeşte ce ea lasă în urma ei, iar părtaşii la acțiunea lor prosperă datorită lor.
Asta este iubirea dintre cei doi, roadele. Și iubirea dă naştere culorilor şi roadelor.
Lejeritatea tonului îmi provoacă emoții în stomac, ca şi când fulgerele furtunii încep să aprindă lumina, încălzindu-mă pe interior.

- Gândeşte-te că în lumina obscură a nopții se prevesteşte cea mai gălăgioasă furtună din sufletele lor, doar noaptea vezi magia ei. Zecile de fulgere ce taie covorul întunecos în tihnă prefac întâlnirea celor doi. Căci şi în furtună lumina este prezentă, doar că stă ascunsă.

-Mai mult este întuneric, îl contrazic amuzată.
- Greşeşti, râde de mine şi întreg pieptul i se zguduie, făcându-mă si pe mine. Dacă ar fi întuneric în totalitate nu ar mai fi existat asta, face înconjur cu degetul în aerul călduț din cameră şi a luminii aproape nule. Întunericul nu există aici. Soarele are grijă de asta.

- Dar umbra?

- Mereu în fața umbrei stă lumina, altfel ea nu are cum să existe.