Pe un pat vechi dintr-un spital zaceam ca intr-o 'nchisoare , priveam plangand la ai sai pereti cuprins de intristare. Lafel ca mine tu erai si iti asteptai nepotii singuratatea ne impingea spre recea casa a mortii Deodata totul sa oprit si lacrima nu imi curge dar in adanc pe infundat sti . inima tot plange Gradina cea cu trandafiri din curtea casei noastre inlocuia acest cosmar din inimile noastre Spre tine vesel alergam cu bratele deschise iar glasul tau de mama bland catre mine zise... Copilul mamei nu fi trist ca viata e o 'ncercare ,ea imi sterse obrajii mei cei plansi dandu-mi alinare Eu in curand nu voi mai fi aicea langa tine.eu ma voi duce voi pierii dar tie iti va fi bine. Vazui o stea din cer cazand parca vorbea de tine si chipul tau si templul sfant ...eterna nemurire. Marinescu Adrian Claudiu 14 februarie 1998 reactualizata ianuarie 2017.All Rights Reserved
1 part