Tempest

A fost odată ca niciodată un liceu obişnuit, Rosemeadow Highs, într-un oraş mic şi obişnuit, din Carolina. Nimic nu putea să disturbe aerul monoton şi liniştit al comunității, burduşite de oameni amabili şi drăguți ce erau împrăştiați pe diverse străzi mai mult sau mai puțin întortochiate cu nume de copaci sau plante. Era un oraş minunat, unde te-ai aştepta cel mai puțin să se întâmple lucruri murdare ca furturi, violuri sau crime.

Rosemeadow Highs se remarca în întregul district, fiind unul dintre cele mai bune licee. Elevii erau, bineînțeles, silitori şi cumsecade, existând olimpici şi şefi de promoție în fiecare clasă. Profesorii, de asemenea, erau foarte bine instruiți, reuşind să îmbine activitățile şcolare şi materiile cu distracția. Toată lumea o iubea pe doamna director, Elisabeth McHerington, o ființă drăguță ce împărțea fețe zâmbitoare elevilor pe holurile liceului. Elevii păstrau o relație cât se poate de bună cu profesorii, considerându-i mai degrabă prieteni decât superiori.

Toți oamenii erau fantastici, cu excepția Johannei Britsberg, numită de către colegii ei şi "Casper". Era o ciudată introvertită, care era una dintre cei mai buni elevi ai liceului (avea şi nume de stafie). Avea răspunsuri prompte şi care te induceau în eroare. Uneori îți dădea fiori. Ea strica imaginea minunată a oraşului, ar fi trebuit exilată. Nu, arsă pe rug ca o vrăjitoare! Toată lumea o urăşte şi o arată cu degetul. Ar trebui să moară în cele mai crunte moduri posibile. Însă această stranie Johanne ştia ceva, despre cea mai perfectă persoană din întreg orăşelul, pe care toată lumea o îndrăgea: domnişoara Tempest, profesoara de istorie. Johanne ştia ceva ce ar zgudui întregul orăşel; nu, întregul district; nu, întreaga țară sau chiar intreaga lume, ceva ce ar da pe spate concepția omului asupra vieții, asupra lumii pe care el o ştia încă de sute sau chiar m