Fobia

Era doar un copil de numai 6 ani cand boala a inceput sa isi puna amprenta asupra vietii ei.
Oamenii o ocoleau...
Rudele o indepartau...
Tatal a parasit-o...
Mama o ura...
In general fiintele ii comentau aparitia...Pentru asta ii ura.Se cred superiori,dar ea stia ca oamenii nu sunt superiori altor fiinte.
Totusi, dupa acest timp in care i-a urat din tot sufletul,acum ii este si frica de ei.Simpla prezenta a unui om ii aduce o stare de neliniste,darmite o atingere, o vorba,o miscare brusca.
Vrea sa se faca intelesa,dar nu stie ce vrea ca ei sa inteleaga...
Vrea sa nu mai planga,dar nu stie de ce plange...
Vrea sa nu mai fie cataloga ca o nebuna,dar inca nu stie daca e sau nu una...
Are prea multe planuri pentru o fata diagnosticata cu o boala atat de rara.