"I was an angel,
Living in the garden of evil"

De ce mereu oamenii se complică şi judecă aiurea? De ce totul pare atât de uşor când spui "O las baltă" sau "Nu vreau/ nu pot"? De ce nu ducem totul până la capăt şi aşteptăm laudele pe munca celuilalt? De ce e aşa de greu să conştientizezi ceea ce faci şi ce urmează să zici? De ce crezi că eşti om dacă nu simţi nimic şi trăieşti în lumea ta lipsită de culoare? De ce, din orgoliu, aştepţi un semn de la cineva, în loc să fii tu cel care reacţionează? De ce aşteptăm? Oare ce-ar fi lumea asta fără orgoliu, fără răutate, fără egoism şi fără ură?