Copilul unei amintiri.

#1: Asta era sfarsitul

Beep! Beep! Beep!

Sunetul asurzitor al ceasului meu in forma de iepuras m-am facut sa tresar. Plimbandu-mi mana pe tejghea, inca somnoroasa am oprit alarma, un zgomot infernal. Stiind ca aceasta anunta o noua zi din viata mea absolut neinteresanta am pus capul pe perna si am adormit la loc.

-Draga grabeste-te o sa intarzii la scoala! Se aude vocea ascutita a mamei de dincolo de usa veche din lemn a camerei mele.

-Off, vin in 5 minute mama.

Inca adormita si saturata pana peste cap de viata mi-am tras o pereche de blugi negrii si rupti pe mine, o bluza neagra, larga si binecunoscutii mei tenisi negrii.

Ajunsa in camera alaturata careia noi ii spuneam bucatarie am gasit-o pe mama plangand din nou. In ultima vreme o facea destul de des mai ales cand tata nu dadea pe acasa cu zilele sau venea mai mereu beat criță. I-am pus mana afectuos pe umar aceasta tresarind la atingerea mea.

-Mama, nu te mai obosi te rog. O sa fie bine iti promit. (Trebuia sa fiu puternica fiind singurul ei stalp de sprijin).

-Of scumpo, du-te la scoala. Nu iti face griji pentru mine..o sa fiu bine da?

Am incuviintat din cap mai gata sa rabufnesc in lacrimi si am iesit grabita pe usa. Stiam ca n-o sa fie bine, ca tata o sa continuie sa bea toti banii din casa, ca o s-o bata pe mama cand are el chef, ca n-o sa fim niciodata o familie, ca n-o sa am vreodata parte de afectiune sau de prieteni, ca o sa fim mereu saraci...eram constienta de toate aceste lucruri dar incercam sa nu ma gandesc prea mult la asta altfel as fi plans mai tot timpul. Ajunsa la scoala m-am refugiat rapid in baie, perimetrul in care ma simteam in largul meu si nu se uita nimeni la mine ca sa ma poata critica. Am scos din rucsac o lama si plimband-o dea lungul si dea latul incheieturii mele urmaream sangele cum se prelinge pana jos pe gresia murdara si umeda. Nu stiu sigur daca faceam asta pentru ca aveam probleme acasa sau pentru ca pur si simplu imi placea sa simt cum lama imi strapunge carnea si apoi elibereaza sangele parca abia asteptand sa iasa, fiind captiv sub pielea mea palida si subtire. Era o senzatie placuta. Clinchetul clopotelului m-a trezit din visare. Nu aveam nici un chef de engleza acum dar ca sa nu-i fac si mai multe probleme mamei, am decis sa merg la ora.

Ca de obicei m-am asezat singura in spatele clasei departe de ratatii cu care eram obligata sa imi impart aerul.

-Buna dimineata copii. Se auzi o voce scartaita care te zgarie pe creier. Era profa de engleza, doamna Klarkson.

-Buna dimineata doamna K. Salutau toti in cor de parca erau programati s-o faca. Eu insa, n-o sa fac parte din majoritate.

-Copii, semestrul acesta avem un elev nou. Va rog sa ii urati bun venit lui Leight Cross.

Toti ii facusera cu mana mai putin eu. Si bineinteles fiind singurul loc liber din clasa, se aseaza fix langa mine. L-am ignorat toata ora, nu prea aveam chef sa socializez astazi. Sau altcandva.

La pranz stateam singura ca de obicei, cu pachetul meu de acasa, facut de mama cu tot ce mai aveam prin frigider. O iubeam pe fiinta asta! Era singura cu care puteam sa comunic partial pentru ca niciodata nu i-am spus de faptul ca nu am viata sociala, era singura fiinta de pe lume care m-ar iubii vreodata neconditionat.

Oh super, Riley Souther si fitoasele ei se indreapta spre masa mea, tot ce imi lipsea. M-am prefacut ca mananc dar cand a dat cu pumnul in masa si a inceput sa rada precum o foca, m-am speriat foarte tare. Imi doream sa fiu in baie, in micul meu coltisor din baie cu prietenul meu, lama si sa facem nebunii insa nup, eram blocata aici cu toti ochii atintiti asupra noastra (uram asta) si cu Riley care probabil imi voia banii pe care oricum nu ii aveam.

-Hai sa terminam odata. Am spus oftand

Riley se uita confuza la mine invartind pe deget o suvita de par blonda, perfecta la fel ca tot ce tinea de ea si de prietenele ei.

-Ce, crezi ca daca faci pe indiferenta te scapa de umilire? Nu prea cred. Se apropie extrem de mult de mine si incerc sa ma feresc cat mai mult simtindu-ma incoltita de fiarele din jurul mesei mele. Stiu ce faci tu cand mergi la baie, te-am vazut ciudato!

In acel moment am inghetat nestiind daca sa plec nepasandu-mi sau sa incep sa plang

Am lasat capul in jos si intr-un moment de nebunie m-am ridicat si am luat-o de bluza ei scumpa si roz si i-am spus nervoasa

-Daca sti ce e mai bine pentru tine ar fi bine sa-ti gura aia spurcata. Apoi mi-am luat rucsacul si am plecat fara a-i da ocazia sa imi raspunda. Toti se holbau la mine uluiti. Nici nu stiu de unde am avut atata curaj sa o infrunt pe scorpia scolii.

Mi-am scos caietul cu desene din rucsac si mi-am revizuit arta cand, m-am ciocnit de cineva. Un baiat. Evident nu s-a obosit sa ma ajute sa ma ridic sau sa isi ceara scuze. (Tipic baietilor din scoala mea). Orele erau aproape gata asa ca nimeni nu mai era pe hol. Disperata sa imi adun toate creioanele si instrumentele de desen de pe jos nu am observat cele doua maini palide repetand actiunile facute de mine. Mi-am ridicat privirea, in fata mea stand un baiat dragut cu parul blond si ochi albastrii, genul de baiat perfect insa avea pielea foarte palida. Era Leight. Mi-a luat de jos cutia in care tineam lamele si a studiat-o.

-Sti, mi-am dat seama din prima ca esti un mic emo sadic care face lucruri de genul asta. Apropo te-am vazut la cantina, pareai chiar nervoasa...sunt Leight. Spune el detasat, intinzandu-mi mana. Vocea lui suna melodios, foarte expresiva.

-Um..nu sunt un emo cu fetisuri ciudate. Oricum, mersi ca m-am ajutat. Se pare ca celalalt dobitoc nu s-a deranjat s-o faca. Apropo eu sunt Nirvana.

-Mda, pai placerea a fost de partea mea, Nirvana.. hm numele trupei mele preferate. O alegere interesanta pentru un nume oricum. Ne mai vedem, Nirvana.

-Mda, ne vedem. I-am facut cu mana plictisita si m-am indreptat spre iesire. Nu prea aveam chef sa merg acasa si sa-i aud pe ai mei certandu-se asa ca m-am abatut prin parc. Asezandu-ma langa stejarul cel batran de la intrare, cu castile in urechi am scos caietul cu schite si m-am pus pe treaba. Am facut atat de multe desene incat am pierdut notiunea timpului si dea bea cand am vazut 6 apeluri pierdute de la mama m-am indreptat grabita spre casa. Eram singura pe strada la o ora destul de tarzie. O mana greoaie imi apasa clavicula facandu-ma sa tresar de spaima si durere. Intorcandu-ma am observat ca agresorul avea asupra lui un cutit cu care ma ameminta acum.

-Nu misca sau o patesti!

-N..nu am bani ok?! Strig eu speriata in speranta ca cineva o sa ma auda si o sa-i pese intr-atat incat sa faca ceva. Dar nimic.

Agresorul mi-a acoperit gura ducandu-ma intr-un colt retras departe de oricine ne putea vedea. Am incercat sa ma opun dar era clar mai puternic decat mine. Lipindu-ma de perete mi-a rupt cu brutalitate bluza lasand sa se vada un sutien negru. Sanii mei erau destul de mici in comparatie cu cei ai celorlalte fete de varsta mea.

Lacrimi sarate imi curgeau siroaie pe obraji stiind deja ce va urma.. asta era sfarsitul. Am tipat cat am putut de tare impingandu-l cu toata puterea pe care o mai aveam insa acesta a ripostat izbindu-ma si mai tare lasandu-ma sa cad pe jos. Si-a dat jos pantalonii si simteam cum corpurile noastre se ating, cum se apropia cu fiecare secunda mai tare de virginitatea mea si cum urma sa fiu transata dupa aceasta scena terifianta insa, ceva l-a impiedicat sa continuie. Fara sa gandesc am actionat. I-am smuls cutitul din mana si i l-am infipt in picior. Un scancet de durere a iesit din gura lui tresarind parca avand spasme urmand sa fie exorcizat. Am profitat de ocazie, mi-am insfacat ce a mai ramas din bluza mea si am fugit. Nu m-am mai oprit pana acasa.