capitolul 1: Adoptia

6.1K 269 29
                                    

Inca o zi de vara,in care stau in camera mea din orfelinat si ma gandesc la nemurirea sufletului. Uneori imi uras viata. Oh, am uitat sa ma prezint: numele meu este Amanda,am 17 ani,sunt inalta (1.76) si slaba (59 kg),am ochii verde spre albastru, parul blond deschis. Stau intr-un orfelinat din Londra inca de la varsta de 4 ani de cand parintii si fratele meu mai mare au murit intr-un incendiu. Aici la orfelinat nu am o cea mai buna prietena,din potriva,toti de aici ma jicnesc si uneori ma si bat. Nu inteleg ce le-am facut sa se comporte asa cu mine.

Ma rog sa trecem peste,este dimineata,mai exact ora 8:13 si numai ce m-am trezit pentru ca de jos se aud tipete.

Ma ridic greu din pat,imi iau papuceii mov pufosi de casa si ma duc jos sa vad de unde vin tipetele.

Cobor lenesa scarile si cand ajung jos dau de 5 baieti in jurul carora sunt toate fetele. Toate strigau ceva gen One Direction parca.

Can am ajuns si la ultima scara acei baieti isi intorc privirile spre mine. Nici nu ma mira, toate fetele sunt coafate si aranjate numa eu sunt in pijamalele mele cu unicorni si papucei de casa,dar nu imi pasa. Urc inapoi lenesa si ma duc in fata micutului dulap si imi aleg o pereche de blugi turcoaz,un maieu albastru larg si cu semnul lui Super-man pe el, si o pereche de converse tot albastre.

Imi iau telefonul,care nu este cine stie ce telefon,dar este bun, si cobor la masa caci mie una imi este foame.

Mrerg la sala de mese si vad ca sunt doar 3 fete si restul baieti acolo,ceea ce inseamna ca celelalte sunt cu acei baieti. Imi iau de mancare niste cartofi prajiti cu snitel si ma pun sa mananc.

Mananc linistita cand dintr-o data vocea directoarei orfelinatulei se aude si ma cheama in biroul ei. Inghit sec si ma indrept cu pasi marunti spre biroul ei. Bat usor la usa si cand aud un ,intra, apas pe clanta tematoare iar inauntru erau cei cinci baieti cu niste zambete cat Rusia pe fata. Ma asez pe scaun fara sa ii bag in seama pe baieti.

-Amanda,te-am chemat aici penttru a iti da o veste buna. Spune cu un zambet tamp pe fata.

-Continuati.raspund eu cu o usoara teama in voce.

- Vei fi adoptata!!!!! Striga aceasta bucuroasa.

- Ceee?!?!? De cine?!?!?! Intreb. Eram socata,in toti aceasti ani nu m-a adoptat nimeni si acum ....

- De ei. Si arat cu degetul spre cei cinci baieti.

Eu eram stana de piatra.

-Acum du-te si impacheteaza-ti lucrurile. Ma trezeste vocea directoarei din soc. Cat ai zice ..peste.. eram sus in camera mea imachetand absolut totul.

Cand am terminat am coborant jos unde ma asteptau baietii.

-Gata? Intreaba unul blond cu ochii albastrii.

-Da . raspund cu cu o voce scazuta.

M-au condus pana la o masina mare,neagra cu geamuri fumurii.

Am intrat si am pornit si in 15 minute am ajuns la o vila foarte mare cu 2 etaje.

Eram inlemnita pana vocea unuia dintre baieti ma scoate din visare.

-Haidee,nu muscam. Spune cu o voce amuzanta cretul.

Am intrat inauntru,iar. Asa era mult mai frumoasa,avea peretii albi imaculat,in living o canapea mare maro,o masuta de cafea,3 fotolii maro,o plasma super mare,tablouri cu baietii si rafturi cu carti.

-iti place? Ma intreaba tot cretul.

-da e minunat.

M-au condus in camera mea care era mare,cu peretii mov si tavanul roz pal,un pat mare in mijloc,o noptiera,un dulap de 10 ori mai mare ca cel de la orfelinat,o oglinda cat usa dulapului,o masuta de machiaj,un televizor mare,un birou unde era un laptop si niste boxe.

Aveam chiar si baie proprie care era decorata in mov si alb.

Woooow,ce frumos.

-haide jos sa facem cunostinta cu totii.

Am coborat jos si.....

------_------------++&$&-++-%&-########################

Herii,sper sa va placa. La 1 vot pun next. :*

Diana

New Life(One Direction)- TerminataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum