Cei drept nu pot spune ca am inceput anul prost, ba din contra, pot spune ca a fost un inceput bun.
Am plecat de acasa cu mama si tata la verișorii mei.Ca sa se inteleaga ei se mutaseara de curând la casa si casa era destul de apropiata de locuință noastră,noi trăind la bloc.
Am traversat o stradă destul de lunga si am ajuns la locuința respectiva.
Mama ce sa mai zic de ea era încărcată cu torturi,prăjituri și EVIDENT nu s-a mâncat nici jumatate.
Familia respectiva avea si o cățelușa pe nume Mira, ei bine acesta cățelușa s-ar fi putut să mănânce jumătate din tort ,dar asta e alta poveste lunga.
Deci am ajuns la verișorii mei.Eu nu am mai sta la discuții cu unchii si mătușile si am fugit imediat in camera unde erau verișorii mei.
Era o sora si un frate, fata având undeva pe la 7 ani si băiatul 11.Na acum ma înțelegeam destul de bine cu băiatul, caci pe fata o uram mai mult decât pe doamna mea din primară(am uitat sa spun că pe fata o chema Antonia,iar pe băiat Ioan).
Cu Ioan ma jucam Minecraft pe banda rulantă, in timp ce mătușa trăgea de noi sa mâncăm, iar Antonia ne innebunea sa o băgăm in seama.
Pana la urma am cedat ,,tentatiei" de a mânca și am băgat în mine tot ce prindeam.
Am terminat de mâncat si LOGIC ca am jucat din nou Minecraft, in timp ce părinții vorbeau între ei.Mama se lauda cu mine, spunând că sunt copilul perfect si ca nu m-a bătut în viața ei ,dar și ea știa că nu e adevarat.Eu trebuia sa tac ca sa nu mi-o iau acasa.
Cu vorbe,cu tot felul de jocuri si cu strigare s-a făcut ora 11 noaptea si trebuia sa plecam in centru,pentru ca si deoarece acolo se ținea asa zisul ,,Revelion" si acest revelion consta in niște artificii și niste handralai de 15 ani care dădeau cu petarde incontinuu.
Era in premiera 1 Ianuarie 2020 si eu nu eram deloc fascinta,dar pe atunci nu știam ce ma asteapta.
Revenind la partea interesanta Antonia murea de frig si Ioan murea de nervi ca nu mai avea baterie ca sa filmeze artificiile.
Într-un final am plecat acasă eu fiind cub de gheata si aici vine partea interesanta.Cand am ajuns am aflat cu toții că Ioan a plecat în centru cu un tricou pe el si un fâș mai subtire ca interesul meu pentru scoala.Cand mătușa a aflat asta l-a tras dupa ușă și l-a tras de urechi pana le avea mai roșii ca nasu lui Rudolf. In tot acel timp eu eram cu Antonia in camera si radeam de Ioan cu gura pana la urechi.
Într-un final a venit si Ioan in camera si l-am intrebat ce a pățit fara sa dau semne ca stiu tot:
-Se sa intamplat?
-N-nimic
Mda la cum ii arătau urechile nu puteam spune ca nu are nimic.
Noaptea a trecut si pe la ora 2-3 am plecat impreuna cu familia mea acasa.M-am aruncat in pat si am adormit instant.
