Luna ianuarie a trecut foarte repede si nu s-au întâmplat chestii foarte interesante.
A venit luna februarie.
Am început o zi normală trezinduma si plecând la școală.Acum nu cred ca mai are rost sa spun ce am facut la scoala ,ca stim cu totii cum e.
Am ajuns acasă, si mai pe seara la televizor a apărut următoarea stire:
-Un nou virus îngrozitor bântuie China.Acest virus se numeste COVID-19, nu va panicati!Rata de infectare e foarte mică!(dar cred ca stim cu totii ce a urmat :) ).
Na acum eu fiind mai pitic m-am speriat foarte tare ,dar eram pe jumătate fericita ca doar HELĂU nu mai mergem la școală.
In seara aceea am vorbit cu o prietena pe nume Teodora (Teo).
Ce sa ne mai sperie de virus ,ca doar am uitat complet de el.Am pus muzica si am inceput sa petrecem ca nu mai mergem la școală, ca doar anul trecea repede si ne scăpăm de coșmarul nostru de o viață pe nume Mărioara (Mări).Cred ca in viata mea nu am mai vazut femeie ca ea ,după acei 5 ani petrecuți cu ea acum mai erau 3 luni de închisoare si gata.
A trecut si noaptea si a venit ,,ultima zi de scoala". Cred ca in ziua aia eram vreo 17 copii din 31 deci nu era cine stie ce chestie noua pentru noi.
Am mers si la școală cu 🔮masca🔮 pe botic si ziua a trecut greu.
Cand am ajuns acasa eram aproape suprimată de la chestia aia numita 🔮masca🔮.(Sa numărați de cate ori am zis 🔮masca🔮)😂.
Buuun
Ziua care abia trecuse era vineri asa ca m-am culcat si dimineata s-a lovit de mine vocea mamei care spunea:
-În 20 de minute iti faci bagajele ca pleci la bunici pentru 6 luni
Eram super fericita ,dar totusi 6 lunii era un număr mare de zile petrecute acolo doar cu bunicii si cu tata ,pentru ca mama a rămas acasă din cauza serviciului (ca sa se inteleaga tata era la pensie).
Asa ca ce sa mai faci ia-ți Ana toată camera cu tine într-o plasa si un ghiozdan si marși in masina.
Drumul a durat 1 ora si 30 de minute ,iar eu in tot acest timp ascultam muzica si imi făceam cruce sa supraviețuiesc 6 luni intr-o casa cu 3 adulți și nimeni neavând mintea mea.
Într-un final am ajuns la bunici si deja auzeam toți copii strigând mai ceva ca in filmele horror.
Nu puteam sa zic ca o sa ma plictisesc acolo, ba din contra nu o sa am timp sa stau.
Bunica cred ca era deja în rai ,bineee cel putin in primele 4 zile ca dupa am inceput sa fiu mai nesimtita cam cu toti😁.
Totul bine si frumos in prima saptamana, până am auzit într-o seară ca o sa intram toata planeta in carantină.
-Ceeeeeeee asa ceva nu se poate!
Ba da Ana, ba da.
Nu pot sa zic ca eram supărat, mai mult tata era mai distrus ,dar eu eram zen.Singura problema era ca mama era blocată timp de 6 luni la Deva(unde stăteam noi),iar eu cu tata eram in inima Ardealului la 60 km de Deva.
Eh era ok ,până venit aplicația aia ,,super faina" numita Zoom.
O wow ce poate fi as rau
Hm nu stiu doar puțin de SCOALA.
Ca sa se inteleaga eram mai prostuta pe atunci si eu chiar credeam ca nu mai facem scoala ,dar ghinion.
Yeeeeyy😐
