Am văzut-o pentru prima dată lângă far. Urmărea distrasă un pescăruș albicios, ce umplea cu strigătul său zarea, de pe stânca bătută de vânt și până în adâncul mării neîmblânzite. O mare tulbure-verzuie. Și-a întors o singură dată privirea și mi s-a părut că mă privește. Nu i-am distins prea bine fața. Se întunecase ușor...
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
PROLOG
-Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă dacă te ating? îl întreabă Elsa pe fratele ei.
-Nu. Spune-mi Elsa, spune-mi!
Fata își duce mâinile făcute pumni la gură, le deschide și suflă. Își ațintește pentru câteva clipe ochii verzi asupra sobei de teracotă, apoi zice zâmbind amar:
-Devii praf. Poate praf de stele, nu stiu, dar devii praf.
-Elsa...se smiorcăi frățiorul ei.
-Haha, de aceea îl avem pe Hanning. Fratele mare și tare. zice ea chicotind, căci îl vede pe acesta intrând în cameră.
-Și, spuse el, de aceea o avem pe Pila. Câinele nostru mare și tare. Știi doar că ea îi poate simți. Așa că atâta timp cât o avem pe Pila, nimic nu ne face rău. Acum haideți, trebuie să plecăm până la înserare. Elsa ia gențile, Roșcovanule, tu ia-o pe Pila și haideți.
