Eroare 999

Eroare în sistem

Îmi aud telefonul cum sună din cameră și mă grăbesc să răspund. Era prietenul meu Cristi, care voia să ieșim afară. Fiind Decembrie nu pare cea mai buna idee. E frig și nici nu prea ai ce face dar totuși nu ne-am mai văzut de mult așa că îi spun că ne întâlnim în 15 minute, după care închid apelul.
Grăbit îmi schimb hainele,îmi așez parul și merg să îmi iau bicicleta de la subsol. Afara era destul de frig dar la ce te poți aștepta era decembrie în schimb mănușile și hainele groase îmi țineau de cald deci nu era așa de rau. Încep să pedalez, iar aerul deja rece se simțea și mai rece. Ajung in centrul orașului, unde trebuia să mă întâlnesc cu Cristi și imi leg bicicleta de un gard din apropiere și îl aștept pe o banca. După cam 5 minute îl văd cum apare de după colț. Il salut și ne strângem mâinile. Părea destul de bine dispus. Cristi are ochii și parul căprui. In schimb eu am parul blond și ochii albaștri.
Cristi: Ia zi, unde ai vrea mergem?
Eu:Ce zici de parcul de langa școala primara? Putem sta puțin acolo.
Cristi:Ar fi o idee buna. Putem asculta niste muzica și să ne dem in leagăne.
Eu:La asta mă și gândeam, dar mai întâi hai sa ne cumpărăm ceva de băut.
O luam la pas spre magazin, de unde urma să ne cumpărăm băuturile.Ajunși acolo, intrăm și ne ducem la raionul cu băuturi. Energizantele erau la reduce așa că ne-am gândit să ne luăm câte unul. Nu știam ce aroma să îmi aleg așa că a trebuit să rămân singur in timp ce Cristi isi plătea energizantul lui. Ceva era ciudat. Când am intrat în magazin era puțin aglomerat dar totuși aveam impresia că eram singur și nici pașii altor oameni nu ii auzeam. Se simțea ciudat. Deodată luminile se sting. La început m-am speriat puțin după care am scos telefonul din buzunar pentru a face lumină. Incerc sa îmi deschid telefonul dar nu mergea. Ecranul nu voia să se aprindă. Era întuneric beznă. M-am speria puțin așa că eram precaut și ascultam cu atenție ce se întâmplă în jurul meu. Era atât de liniște încât îmi puteam auzi bătăile inimii. Lumina se aprinseseră deodată și pașii oamenilor se auzeau din nou. Partea cea mai ciudată este că era cineva langa mine tot timpul acesta dar nici nu am putut sa ii simt prezenta in timp ce lumina era stinsă. Mi s-a părut foarte ciudat așa că am zis sa plec cat mai repede. Eram deja speriat și voiam să mă duc la Cristi cat mai rapid sa ii povestesc. Am luat un energizant la nimereala și m-am dus să îl plătesc. Cristi mă aștepta în fața magazinului. Am vrut să îl întreb dacă a văzut și el cum s-au stins luminile. Cristi se uita ciudat spre mine și zice că el nu a observat nimic.
Îl împing cu cotul și îi fac semn să mergem. Incep sa ii povestesc ce se întâmplase dar nu dădea semne ca și cum ar fi îngrijorat sau cum i-ar păsa. Eu pe partea cealaltă numai la asta mă gândeam. Presupun că se gândea că doar glumesc sau îmi bat joc de el.Parcul era destul de aproape așa că nu mai aveam decat vreo 2 minute de mers pe jos.
Ajunși la fața locului, ne scoatem energizantele și începem să bem.Ne așezăm pe leagăne și punem ceva muzica. Era o senzație destul de faina sa stai noaptea afara si sa asculți muzică. Mai ales când te dădeai în leagăn și puteai pur și simplu să te relaxezi. Ridic privirea spre cer. Nenumărate stele lucind deasupra mea. Un peisaj de nedescris. Decid sa mai iau o gura de energizant dar privirea mea a fost atrasa de chipul lui Cristi. Lumina era destul de slabă din cauza că singura sursa de lumina era o lampa stradală care era destul de departe. In schimb ce puteam sa vad era că fata lui era pe jumătate deformată ca și cum s-ar desprinde unele părți mici din fata și ar levita în jurul capului. Am crezut doar că îmi imaginez dar când am vrut să îi strig numele, s-a întors spre mine și i-am putut vedea chipul și mai bine. Eram împietrit. Nu știam ce se întâmplă, totul se întâmplase prea brusc sa fi putut înțelege ceva. La tot ce mă puteam gândi era să fug dar corpul nu voia să mă asculte. Picioarele îmi erau împietrite și nu mă puteam mișca din loc. Ridic privirea din nou spre chipul lui Cristi dar de data asta rânjea spre mine. Dinții lui erau negri și ascuțiți și părea să se bucure să mă vadă în stadiul acela. Dintr-o dată simt cum ceva mă strânge de mână. Era un fel de tentacula care îi ieșea din spate. Mâna mea începea să se simtă rece și amorțită de parcă mi-ar fi supt toată căldura și energia din mână.
Îmi adun toate forțele și încep să mă smulg din strânsoare. Din fericire reușesc să mă desprind și încep să fug. Locul unde mi-am lăsat bicicleta nu era așa departe dar problema era Cristi. Arunc o privire in spate, dar el inca stătea acolo. Încep să alerg și mai rapid. Aproape eram acolo. Nimeni nu era împrejur. Îmi dezleg bicicleta de gard și încep să pedalez. Până acasă făceam in jur de 10 minute dar totuși nu mă simțeam în siguranță. Încep să pedalez și mai rapid. Ceea ce mi se părea dubios era că nu trecea nicio mașină pe strada și nici oameni nu erau. La moment nu m-am interesat tot ce mă interesa era blocul und locuiesc care deja putea fi zărit. Gâfâind îmi bag bicicleta înapoi în subsol și mă duc în casă. Deschid ușa după care mă descalț. Mă uit la ceasul de pe perete. Era ora 21:24. Mă gândesc că nimeni nu doarme deja dar totuși singura sursa de lumina din casa venea din camera din capătul holului care era camera părinților. Mă gândeam că aveau ceva de făcut așa că încep să mă dezbrac. Îmi agăț geaca in cuier după care aud o ușă deschizandu-se. Era camera din care ieșea lumina. O figură deformată își face apariția. Era mama, dar fata ei arata ca a lui Cristi. Era total deformată dar destul de greu de recunoscut din cauza luminii slabe. Îmi era foarte frica. Nu aveam unde sa fug așa că mă decid sa intru rapid in baia din dreapta mea și încui ușa.
Decid să rămân acolo puțin. . Nu avea rost sa ies, daca chestia aia era periculoasa nu aveam nicio șansă împotriva ei. Incerc sa îmi deschid telefonul dar aceeași poveste. Ecranul nu se deschidea. Tin minte că aveam 70% baterie înainte să ies afara deci era imposibil sa nu am curent. Îmi pun telefonul înapoi în buzunar și ascult cu atentie. Pașii ei nu mai puteau fi auziți, dar nu cred că putea să fi plecat. Mă apropii de ușa sa ascult mai bine. Deodată ceva apasă clanța și începe să tragă de ea. Eram foarte panicat și nu aveam nicio scăpare. Deși totuși ar putea fi ceva. As putea sa incerca sa mă urc pe acoperiș. Locuind la ultimul etaj, e prostesc sa incerc sa sar.
Deschid geamul și pășesc pe margine. Incerc sa mă prind de o bucată de acoperis. Trebuia să mă țin foarte bine sau aveam să cad de la etajul 3. Partea de care mă țineam era puțin alunecoasa dar cu puțin efort reușesc să mă sui pe pervaz și să merg până mai la dreapta unde acoperișul era înclinat și mă puteam sui pe el. Mâna mea încă nu își revenise complet. Orice mi-ar fi făcut Cristi inca are efect. Locuind la ultimul etaj însemna că peretii apartamentului puteau să fie și înclinați. Acesta fiind și cazul apartamentului meu, având în camera mea și sufragerie cate un perete înclinat la un unghi de 60°. De aceea nu trebuia să mă sui direct pe acoperiș ci sa merg puțin la dreapta pentru că fereastra era puțin în afara. Rămân puțin nemișcat uitandu-ma in prejur. Totul părea să fie normal. Încep să pășesc ușor spre dreapta. Acoperișul părea foarte șubred si pe lângă asta era și destul de alunecos. Incerc sa mă înclin in fața și să încep să mă sui mai sus pe acoperiș când deodată piciorul îmi alunecă asta ducând la dezechilibrare totala urmând să cad. Incerc sa mă prind de marginea acoperișului, acum atârnând la margine stând sa cad. Tot ce îmi amintesc fu sunetul acoperișului care s-a rupt și imaginea geamului meu departandu-se de mine.

Salutare! Asta este primul capitol din aceasta carte. Sper că este interesant și că v-a placut. Nu pot sa zic că e 100% la nivelul așteptărilor mele dar e ceva nou și pentru mine. Încă nu am o idee clara in ce direcție vreau să mă duc cu cartea așa că nu știu exact când o să apară capitolul 2. E total diferit de ce scriu sau citesc dar într-o seară mi-a venit ideea așa că m-am gândit să o pun și în practică. In poveste ar trebui sa fie vorba de personajul principal Miki care începe să vadă persoane transformându-se in așa zise ,,erori,, și vanandu-l. Oare ce se va întâmpla după această căzătură și ce are Miki în gand împotriva erorilor?