Unchiul din Australia

Inceputul

<<Cumde m-ati chemat pe mine, domnule Hall?>>, interbase Ellery. La inceput era cam iritata pentruca era jumate la unsprezece si era gata sa se bage in pat cu cartea ei preferata, dictionarul, cand i-a sunat telefonul. << Paznicul hotelului mi-a dat numarul dumneavoastra>>, a spus omul de pe cealalta lineie. Avea un puternic accent londonez, mi-a spus ca e australian. 

<<Care e problema voastra?>> S-a dovedit ca Herbert Peachtree Hall nu numai ca venea din Australia, dar si ca era unchiul din Australia al cuiva. 

Se parea ca domnul Hall era unchiul din Australia la trei persoane, o nepoata si doi nepoti. Emigrat din Anglia la treizeci de ani, Hall spuse ca si-a facut averea pe un continent departe, si ca e gata, acum, sa doneze tot cu un testament. Plus ca tanara nepoata si cei doi tineri nepoti erau unicele lui rude si plus ca toti trei traiau la New York, Hall era venit in Statele Unite pentru ai cunoaste si sa decida care din trei merita sa devie mostenitorii lui. Se numeau Millicent, Preston si James si numele lor era Hall, pentru ca erau fii unicului sau frate decedat.

Cu toata prudenta sa care il reprezenta, Ellery intreaba:

<< De ce nu va limitati sa fiti mostenire pentru toti trei?>> 

<<Pentru ca nu vreau>>, a raspuns Hall si motivul parea rezonabil. Dupa cum se pare, avea o groază de a-și fragmenta capul.

A petrecut doua luni ca sa-i cunoasca pe Millicent, Preston si James, in acea seara i-a invitat la cina pentru a anunta marea lui decizie. << M-am decis, am prins simpatie pe unul din voi trei. Fara suparare, intelegeti dragilor? Dar e Millie cea la care merge averea mea. Am facut un testament in care o numesc mostenitoarea mea.>> Preston si James au binevenit acel anunt, si ciocnit cu sampanie pentru norocul surorii Millie. Dar dupa ce cei trei s-au dus, in camera lor de hotel unchiul din Australia avea niste nedumeriri.

<<Nu am avut niciodata greutati in a face banul, domnule Quueen, dar se poate ca cadonandui eu creeaza o impudenta. Am saizeci de ani, stiti, dar doctorii imi spun ca sunt sanatos ca unul din dolarii dumneavoastra, si pot sa traiesc inca vreo cinsprezece ani. Sa zicem a Millie nu vrea sa astepte atatia ani.>>                                                                                                                                                <<Atunci faceti un alt testament>>, spuse Ellery, <<si restaurati situatia precedenta.>>                      <<Poate nu e corect pentru fata>> protesteaza Hall. <<Eu nu am un motiv real pentru a avea suspecti, domnule Queen; de aceea vreau serviciile unui investigator, pentru a sapa in viata lui Millie si sa descopere daca e acel tip de persoana care ar fi dispusa sa dea o grava lovitura in sarmanul cap al unchiului bogat. Puteti veni repede aici, ca sa va spun ceea ce stiu despre ea?>> <<Diseara? Nu mi se pare cazul! Nu ar fi mai bine maine dimineata, domnule Hall?>>                           <<Maine dimineata>>, a raspuns Herbert Peachtree Hall carpiabil, <<s-ar putea sa fie prea tarziu.>>                                                                                                                                                                                     Si asa, pentru oarecare motiv si lui i se intunica, Ellery a decis sa rasfateze australianul. La unsprezece si sase minute era in fata apartamentului lui Hall, intr-un hotel in centru. A batut in usa dar nimeni nu i-a raspuns, la care Ellery trage de maner, si-a dat seama ca usa s-a deschis si a intrat. Culcat pe covor, cu fata in jos, era un om grasut cu o toana de par alb in cap, bronzat, cu un antic din fier si de vanatoare infipt in spate. Ellery se grabea la telefon, spuse operatorului sa trmita repede doctorul hotelului si sa cheme politia, si se ingenunchiase langa figura intinsa. A vazut un clipit.                                                                                                                                                                         <<Domnule Hall!>>, se grabi sa spuna. <<Cine a fost? Care din trei?>>

<<Hall!>>, sopti abia.                                                                                                                                                            <<Hall? Care Hall! Millie... unul din nepotii vostri baieti? Domnule Hall, trebuie sa-mi spuneti...>>  Dar domnul Hall nu mai putea spune nimic nimanui.