Casa Focului Cel roșu

492 32 8
                                    

Casa focului cel roșu
Acu arde, și suspină
Chiar atunci, cântă cocoșu
Fiindcă era, a mea vină

Casa noastră, părintească
E numai scrum, și cenușă
Viața o fost să sfârșească
Ș-am ieșit apoi pe ușă...

Mama plânge și încă urlă
Pe zidul mare, din ciment, gri
Uitându-se și ea la gârlă
Ca engleza, la colțu gurii...

,,COBORI ÎN JOS LUCEAFĂR BLÂND"
Și du-ne, du-ne departe
Și-n același timp umplând
Ochii de lacrimi, unei proaste

(făcut în grabă lmao)

Ray Eminescu - Poezii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum