Falling In Love... Justin Bieber

Rasaritul Se Vede Prin Tine. Capitolul I (începutul)

Atunci când viata te lovește, fi cât de tare și calm poți.

Buna, ma numesc Bai, am 22 de ani, si tot ce pot sa spun despre viata mea, este faptul ca e un DEZASTRU!
Multi dintre voi o sa va intrebati de ce imi cataloghez viata ca fiind un "DEZADTRU"... Eh bine... Ar cam trebui sa stati pe aproape ca sa înțelegeți de ce spun asta.
Deci... Sa începem cu începutul.

Ma numesc Bai, am 22 de ani, sunt din România, dar m am mutat in NYC, împreună cu mama si fratele meu.
Mama este genul de om care a fost mereu alături de mine, m a sustinut în tot ceea ce am vrut sa fac, dar atunci cand o vad trista , ma distruge total.
Tatal meu biologic, a hotarat ca e mai bine sa dea "birt cu fugiți", inca de cand eram in pântecul mamei, mama a ramas insarcinata cu mine, cand avea varsta de 19 ani, nu mi cunosc tatal, dar sincera sa fiu... Nu cred ca am pierdut nimic, ca nu l cunosc... Imi pot imagina ce fel de om e, daca a hotărât sa dispară atunci cand a aflat ca o sa aiba o responsabilitate pe umeri.
Mama s a recăsătorit de-abia când eu aveam 10 ani, tatal meu vitreg, era un om, pur si simplu "mana lui Dumnezeu", era un om de milioane, mama chiar era fericita alaturi de el si eu la fel, dar cum se spune "Dumnezeu are nevoie de oameni buni acolo sus."
După aproximativ 7 ani, mama s a recăsătorit cu Jonny(un om, pe care nu prea il aveam la inima), si asa a apărut fratiorul meu, însă nu era un barbt "de casa", era genul de persoana care era in stare sa o vândă pe mama, pentru un pahar de alcool... In fine, mama a hotărât sa ne mutam si sa începem o viata noua.

La inceput totul suna nasol. Trebuia sa mi las prietenii, familia, țara si asa mai departe, totul era foarte greu si gri in jurul meu, pana sa l întâlnesc pe El.

2 ani mai târziu...

"brr-brrr"

Aud cum îmi suna telefonul si tresar grăbită.

Conversație telefonica.

-Alo...? Da...?
-Bei? Dormi?
-Ămm... Da?! Cat e ora Raisa? Azi e sâmbătă? Suntem libere?
-Baiiiiiii!!

Țipă prietena mea cea mai buna la mine.

-E ora 6:50, e luni si azi suntem la munca.
-Cee? Cat e ora? De ce drq nu mi a sunat alarma...? Morrr, unde mi s lucrurile, nu am baterie la telefon, ce ai făcut tânto?!

Vorbesc si urlu in acelasi timp la mine

-Rai, in 20 de minute sunt gata, vii la mine si ma iei. Paa!

Nu o mai aud pe Rai, pentru ca inchid.
Ma imbrac repede(tinuta mea e formata din, poza mai jos) 👇

Parul mi l las pe spate, machiajul e unu foarte simplu, folosesc un eyeliner, un rimel si un ruj mat. Imi iau telefonul, cheile, încărcătorul , geanta si plec.

-Neata Bei, ai întârziat la muncă.
-Neata mom, mersi mult ca mi reamintesti,ne vedem la 20:30 diseară.
-Iti aduc ceva sa manaci?

Nu mai apuc sa i raspund mamei, pentru ca am si fugit spre portiera masini care ma așteaptă.
Acum pot sa mi trag sufletul usurata.

-Oh!?

Exclama Rai.

-Mie-mi zici? Nu stiu cum de nu am auzit alarma... Am adormit la 03:45, asta explica multe.

Într-un final ajungem la restaurantul/cafeneaua la care lucram.
Se nuneste Luna.
Era o zi obișnuită de luni, pana când a apărut băutul cu ochii ca și caramelul, si parul ca și razele soarelui.

Il vad ca intra pe usa, împreuna cu încă 3 băieți, facem contact vizual și se așează la masa, iar eu imi vad încontinuu de treaba mea. Merge Rai sa le ia comanda, dar o vad ca vine spre mine cu un zâmbet pe buze.

-Ămmm.... Bai...?
-Mmm?!... Dă...?

Ii răspund in timp ce mi mut privirea spre telefon.

- Ii vezi pe băieți aia?
-Da...?
-Mi au zis ca vor sa le iei tu comanda.
-Eu...? De ce?

Nu mai apuca sa mi raspunda, pentru ca suntem întrerupte de tipul pe care il vazusem adineauri ca intrase pe usa.

-Pentru ca eu vreau sa vi tu, asa ca grăbește-te pana nu ma enervez..

Imi spune pe un ton autoritar.
Nu mai apuc sa ii spun nimic, pentru ca fac ce mi spune.
Ma îndrept spre ei, dar simt cum fata imi ia "foc" si inima începe sa mi bata cu putere.
Va urma....