Stau și ascult .. poate doar mi sa părut.
Când deodată aud iar ciocanitura. Dar ma gândesc ca poate e doar un șoarece sau șobolan care și-a ales casa fix in dulapul meu.
Închid caietul de desen, sting lumina și ma pun sa dorm.
-Unde sunt? ( ma intreb singura)
-Ce e locul asta? Nu e camera mea.
Sunt intr-o pădure întunecată și ma uit in jur nedumerită.
Nu văd nimic decât copaci .
-Stai! Ce e aia?
Ma apropii încet de ceva ce pare a fi un copil.
-Dar ce sa caute un copil aici? In pădure. Și in mijlocul nopții.
Ajung lângă el și când se întoarce constat ca nu e deloc un copil normal . Nici măcar om nu cred ca e .
Un băiețel care nu pare ca are mai mult de 10 ani .
-Fuugi ! (Îmi spune o voce din capul meu)
Sunt Desculță și in pijama , intr-o pădure .
Unde as putea sa fug ?!
Fug cât ma țin picioarele ca mai apoi sa ma trezesc .
Sunt in camera mea, in patul meu .
O bătaie in usa.
Tata:- Eva te-ai trezit?
Eu:- d..a da tata ! Ma pregătesc de școala si cobor .
Tata:- Bine , ți-am făcut mic dejunul tău preferat . Clătite cu fructe de pădure.
Eu:-multumesc!
Dau plapuma jos ,doar ca sa văd ca am noroi pe tălpi .
-Ce naiba? ( ma intreb eu nedumerită)
Merg la baie sa fac un dus și ma îmbrac.
Îmi pun in rucsac și caietul de desen și cobor la parter.
Mirosul de clătite și fructe ma lovește chiar din capul scărilor .
Eu:- iammmi ce bine miroase!
Tata:- Vino și mananca . Vrei sa te duc eu cu mașina ?
Eu:- nu tata multumesc , o sa merg pe jos.
Numai bine văd Orășelul mai bine.
Termin de mâncat și plec.
Pe drumul meu către școala ma uit in jur in detaliu la oameni, case ,străzi ...
Sincer ! Nu pare nimic ieșit din comun .
Un singur amănunt doar . Oamenii... um.. cum sa spun , par speriați de ceva .
Ajung la școala .
Prima ora am istorie. Intru in clasa și profesorul ma prezintă celorlalt elevi .
Profesorul:-Buna ziua elevi ! Astăzi vreau sa va prezint noua voastră colega , Eva Monroe!
Poți sa iei loc!
Primele minute trec repede .Profu' începe sa vorbească despre ceva legat de un război.
Dar nu ma pot concentra deloc. Nu pot sa ma gândesc decât la noaptea trecută ,la copilul ala sau ce o fi fost și la noroiul de pe tălpi.
Am decis sa nu ii spun tatei . Nu vreau sa îl sperii.
Se termina ora și ies in curte pentru a-mi limpezi gândurile , când deodată simt o bătaie pe umăr.
Ma întorc și văd un băiat , de vârsta mea , cu parul negru și niște ochii de culoarea cerului senin de vara.
Băiatul:- Buna sunt Louis! Tu ești noua colega nu?
Eu ii zâmbesc și ii răspund înghițind in sec :
- Buna ! Da eu sunt !
Louis:- pot sa stau lângă tine?
Eu:- da desigur!
Louis:- Ești noua in oras? Unde locuiești?
Eu:- Da !acum doua zile eu și tata ne-am mutat aici . Locuiesc pe strada Jenson Dolley nr3 !
Louis zâmbește .
Louis:-Super !Suntem vecini atunci .
Eu ii răspund înapoi cu un zâmbet și dau din cap aprobator.
Louis:- Hei! Vrei sa mergem împreuna spre casa după ore?
Eu:-Desigur! Dar acum trebuie sa ne întoarcem la ore.
După ore Louis ma aștepta in curtea din fata școlii.
Îmi face cu mâna și ma strigă.
Louis:-Eva te grabesti ?
Eu:-Arde casa? Ce ma grabesti așa? Și încep sa rad.
In drum spre casa Louis îmi pune niște întrebări legate de casa .
Louis:-Și? Cum e noua casa? Te-ai acomodat?
Sti.. sunt câteva povesti legate de ea .
Eu:- Povesti? Ce povesti ? Cât despre acomodare nu prea încape in discuție încă.
Louis:- Ești sigura ca vrei sa o auzi?
Nu e una cu happy ending.
Eu:- Haide Louis spune odată!
Louis:-Bine ! Sa nu zici ca nu te-am avertizat .
