13.10.1879 ora: 18:45
Hei jurnalule ! Sunt așa de fericit ca nu știu de unde sa încep .
Azi la școală, copilul pe care l-am bătut ieri era plin de vânătăi și ochii umflați !
Ce operă de artă am creat ! Fiecare vânătaie în parte avea o formă, o culoare... Sunt mândru !
Și mai apetisantă era frica și teroarea din ochii lui când mă vedea. Dar nu e destul !!! Mai vreau . Cred că fiecare are aroma caracteristică lui.. Ufff tot corpul ma furnică , numai când mă gândesc.
Mâine cred că voi începe o altă piesă de artă!
Trebuie doar să îmi aleg pânza!
Legat de părinții mei , nici nu au vorbit cu mine azi dar nici ca îmi pasă . O să fie mândri de mine când vor vedea următoarea mea realizare.
Și cred că deja știu cine va fi !
Mă bucur așa de mult că am cu cine să împart asta !
Nu cred că am nevoie decât de sfoară și calitătile mele de comunicare pentru următorul.
A da ! Și de subsolul școlii .
NOAPTE BUUNĂĂ......
