Reflections Of The Past

Capitolul 1

-Adette Miller , a sosit ziua când ești eliberată . Vei fi eliberată astăzi împreună cu Damian Andrew Black , sper să nu ne mai întâlnim vreodată . O să pleci astăzi la ora 13:00 . Ești liberă!

-Onorată instanță , nu eram condamnata la 10 ani?

-Dragă Adette , avocatul tău e unul foarte convingător ca să te elibereze astăzi de aici , întrebări mai sunt ?

-Nu.

Eu nici măcar avocat nu am avut și nici nu cred că am , se întâmplă ceva necurat aici și trebuie să aflu. Cine naiba e acel avocat , ce vrea de la mine. Eram condamnata la 10 ani , dar au trecut numai 7.
Nici nu știu dacă trebuie să mă bucur sau să fiu tristă , numai știu ce e cu mine de acum un an.
Stând aici mi s-au întâmplat foarte multe lucruri cât bune dar mai multe rele.
Dacă astăzi sunt eliberată unde voi pleca? Numai țin legătură cu așa zisa mea ,, familie ,, . De pe data de 7 octombrie 2013 , țin minte aceasta zi ca fiind ultima . Cu fratele meu sunt certată , iar cu mama și tata numai exist pentru ei . Nici ei pentru mine .

Este deja ora 13:00 și eu am trecut cu picioarele tremurânde , călcând pe asfaltul curat , și cu razele soarelui care se jucau jucăușe pe părul micuț și negru al lui Damian. Ochii îi sclipeau , prima oară la-m văzut atât de fericit și împlinit.
Îl aud mormăind ceva și nu înțeleg , și-a schimbat starea atât de repede.

-Damian? Îl ating ușor pe mîna și îl opresc din mersul lui "bărbătesc".

-Ce e Ade ? Nu vezi că merg și eu ca un bărbat mare? Mi-a răspuns atât de rece. Ce e cu el ?

-Dami , ce e cu tonul acesta , ai tu mersul unui bărbat mare și superior ?
Îl întreb zâmbind. El se oprește și îmi depune un pupic pe obraz , și îmi șoptește la ureche ceva.

-Ade pentru tine mereu voi fi un bărbat mare și superior...exact ca...

-Damian hai să nu ne aducem azi amintirile urâte , ok?

- Bine. Unde vom merge de acum?

 
Această întrebare o am și eu , nu am decât câțiva dolari , dar cred ca o să-mi ajungă pentru o cameră de hotel.

- O să plecăm la un hotel pentru câteva zile.

-Dar nu avem atâția bani , Ade...

 
Văd o mașină neagră cu geamuri fumurii trecând pe lângă noi.

-Haide să mergem mai repede, bine?

 
Mi sa părut acea mașină misterioasă. Văd cum vine acea mașină spre noi și se oprește în dreptul meu. Din ea coboară 3 bărbați îmbrăcați în negru , și cu pistoalele la vedere. Okay, îi putem doborî nu sunt atât de mulți.

-Adette Miller? Mă întreabă o voce îngrozită pentru urechile mele.

-Nu , ați încurcat persoana îmi pare rău .
Unul din ei își îndreaptă pistolul spre Damian ce stătea în spatele meu ascuns.

-Acum , ești Adette Miller?
Îmi iau pistolul de la spate și îi împușc pe fiecare în cap.

-Văd că nu înțelegeți că nu sunt Adette Miller...
Mie scârbă de persoanele care se iau de Damian .

-Damian ia pistoalele de la fiecare și hai să urcăm în mașină , să nu uităm de acești "oaspeți".
I-am luat în mașină în portbagaj , am luat o pătură și am acoperit totul.
De pe asfalt am șters sângele cu apă. Să nu lăsăm vreo urmă.

-Adette , mașina aceasta este confortabilă! Nu am mai mers în așa mașină vreodată.
Îi simt amuzamentul din voce.

-Și eu Dami , vezi dacă nu este vreun telefon pe aici și acte ceva , trebuie să aflăm cine sunt acești oameni.

-Bine.

Pentru vârsta lui Damian știe prea multe , dar este și normal cred . Acolo am învățat multe lucruri rele dar cu care nu le lăsăm la vedere.
Suntem aproape de întrarea în oraș.

-Cât e de frumos orașul , Ade promiți că o să mi-l prezinți pe tot

-Da desigur, cu nu fac eu pentru tine. Aș da orice pentru acest omuleț micuț din dreapta mea.
Se uită atât de interesat pe geam.

Mi-a fost atât de dor de libertate , uitasem deja gustul libertății.

-O nu nu!

-Dami ce e?

-Uită-te în spate.
Îmi întorc capul și văd două mașini identice cu cea pe care o conduc eu. Ce naiba se întâmplă ? Accelerez , dar ei mi-o iau înainte și așa am ajuns înconjurată. Mă cobor din mașină cu Damian lângă mine.

-Adette Miller , ce dor mi-a fost de tine micuț-o. Pentru câteva secunde mi sa părut cunoscută această voce.

-CINE DRACU' Ești și ce vrei de la mine?
Am început să țip la el. Damian mi-a strâns mâna puternic , nu îi voi da drumul indiferent de ce se va întâmpla.

-Te-ai făcut atât de rea , ca să fiu sincer îmi place mai tare de tine acum decât înainte...

-Ce vrei?

- Noi doi avem socoteli neîncheiate , nu crezi ? Acum o să vii cu mine în aceasta mașină împreună cu ăla.

-Cum îndrăznești să-l numești așa "ăla" ?

-Dar tu cum îndrăznești să îmi ucizi oamenii? Te miști naibii și urci în mașină acum sau o să urci fără el?

-Bine. Îl iau pe Damian de mânuța sa micuță și urcăm în mașină.
Acel bărbat mi la luat pe Damian de lânga mine , și la îmbrățișat la pieptul său. Damian se uită la mine , în privirea lui nu pot citi altceva decât fericire care o ascunde de mine. De ce? Îi zâmbesc strâmb și mă uit pe geam . (peste câteva ore)

Mă trezesc într-un pat mare cu un miros bărbătesc. Unde naiba sunt , unde e Damian?
Ies din camera aceasta, și cobor scările strigând-l pe Damian .

-Damiannn , unde ești?

Îl văd ieșind murdărit din cap până în picioare de ciocolata și făină. Merg spre el și îl iau în brațe.

-Ce faci Damian?
Îl întreb cu ton scăzut. M-am speriat foarte tare pentru el , este tot ce mi-a mai rămas...

-Ade eu și Matthew am vrut să facem prăjituri pentru tine. Îmi pare atât de cunoscut acest nume...
Vorbește în șoaptă.

-Mergi acum și te cureți pe mâini și pe față. După ce termini o să plecăm , nu suntem în siguranță aici , bine?

-Dar vreau să mai rămânem câteva zile aici , te rog uite Matthew nu se supără.

-NU , Nu rămânem aici. Este clar?

-Da. Îmi răspunde cu vocea tremurândă.

-Damian nu am vrut să strig la tine , îmi pare rău.

-Dar exact asta ai făcut , de câteva luni nici nu te mai recunosc Adette.
Am simțit aceste cuvinte venind de la el, a fost ca un cuțit înfipt...

-Îmi pare rău...

-Miller cine ți-a permis să îi vorbești așa acestui copil , cine?

-EU.

-Acest copil va rămâne aici fie că vrei tu sau nu , nu îi ești părinte ca să decizi pentru el.

-Dar tu îi ești părinte? Cu asta am încheiat discuția , nu înainte să șoptească la ureche cine este.

-Matthew Luke Brown nu uita cu cine te confrunți micuț-o...