Destin in Doi 🔞

Capitolul #2 Yollanda

Am coborat de pe scena dupa ce am terminat de cantat toate piesele pe care le aveam in lista, genunchii imi tremurau, iar stomacul mi s-a strans, aveam o senzatie de greata, asa ca dupa ce muzica in boxe s-a oprit am coborat in graba de pe scena, fara macar sa-i multumesc publicului, si am tranversat cat de repede am putut incaperea pana la usa de sticla, pararela cu usa de la intrare, care dadea spre curtea barului amenajata cu masute si umbrele de exterior.

Aveam nevoie de o gura mare de aer pentru a ma linisti, ma simteam ametita si fara aer, mainile imi tremurau si stiam ca sunt pe cale sa am un atac de panica daca nu reusesc sa ma linistesc.
Inca nu eram in stare sa realizez tot ceea ce s-a intamplat inauntru, privirea lui profunda iar apoi Nick care ma sageta din priviri facundu-ma sa ma simt atat de inconfortabil.

Gandurile mi-au fost intrerupte de usa care s-a trantit in spatele meu. Era Ely cu o expresie foarte ingrijorata, vazandu-ma cat de rau aratam a venit la mine, in graba, si mi-a pus palemele pe obraz privindu-ma in ochi :

-Yolla, ce s a intamplat? Esti bine? Arati groaznic

-S....sunt b...bine, doar ca mi s-a facut putin rau

-Nu nu nu, nu poti sa imi spui ca esti bine, uitate la tine cum arati !!! Ai din nou un atac de panica? Ma intreaba Ely destul de panicata

- Nu, sunt bine, serios! Mi s a facut putin rau probabil de la emotii, atata tot .

Incerc eu sa ma scuz, de data asta pe un ton mai sigur, in speranta sa ii ameliorez ingrijirarea, urasc cand oamenii din jurul meu isi fac atatea griji pentru mine avand impresia ca sunt cel mai fragil lucru din univers si deaceea am mereu nevoie de cineva sa aiba grija de mine ca sa nu ma sparg precum un pahar de cristal, nu sunt atat de fragila si lipsita de putere, pot sa ma descurc si singura cu demonii mei, am facut-o toata viata mea, si m-am descurcat destul de bine, vreau sa ii vad pe cei din jurul meu fericiti nu ingrijirati pentru mine .

- Domnisoara nu ma lua tu pe mine cu......vorbele lui Ely au fost brusc intrerupte de o voce groasa si sevara la auzul careia mi-a inghetat inima, iar starea de rau m-i s-a accentuat brusc

- Yollanda , putem vorbi putin ? Rostii destul de calm dar totusi cu o seriozitate excesiva in glas, Nick.

Era ultimul lucru de care aveam nevoie acum, nici macar nu am auzit usa cand a venit, trebuia sa stiu ca nemernicul asta o sa vina dupa mine vazandu-ma in ce hal am iesit din bar. Ely s-a uitat cu o expresie scarbita la el apoi la mine

- Ely, e in regula . Am spus eu, incercand sa par calma si relaxata pentru a nu ii da mai multe motive de ingrijorare prietenei mele, dar sincer numai relaxata nu eram

- Ok bine... Imi raspunse ea cu jumatate de gura, s-a intors spre el si l-a privit direct in ochii, sfidatoare, ca si cum ar vrea sa il avertizeze sa ma lase in pace, in timp ce se indrepta spre usa barului.

Nick a urmarit-o cu privirea pana cand usa de sticla s-a trantit in urma ei, apoi si-a intors din nou atentia asupra mea, apropiinduse cu pasi lenti si cu mainile in buzunar, avand o expresie de poker.

- Am vazut ca ai ceva fani pe aici, apropo felicitari! Era destul de aproape de mine, cu toate ca fata nu ii trada nici o expresie, ochii ii ardeau intr-un mod care ma ingrozea .

- Da, multumesc ! Ii raspund eu cu o voce cat se poate de hotarata. Nu imi era frica de el, nu mi-a fost niciodata frica de el, dar prezenta lui mereu m-a facut sa ma simt inconfortabil si sa mi se ridice parul pe mine.

La inceput am incercat sa ma comport normal in preajma lui sperand ca totul v-a trece neobservat si nu voi fi nevoita sa am prea mult dialog cu el, dar in timp prezenta lui in viata mea a devenit din ce in ce mai sufocanta, iar acest lucru imi creea un fel de anxietate, prezenta lui era mereu impunatoare intr-un sens negativ, niciodata nu puteam sa ma simt confortabil avandu-l aproape.

Din pacate imi era foarte greu sa scap de el deoarece a fost destul de clar cand mi-a spus, chiar de mai multe ori, ca ma vrea, vrea sa fiu a lui, ca si cum as fi un obiect pe care l-a luat de pe raft si il duce acasa.

Il simt ca si cum ar vre acu ori ce pret sa ma aiba, sa demonstreze ceva cuiva, sau pot chiar lui insusi!

Dar eu nu am de gand sa fiu trofeul nimenui!

Stia clar ca eu nu simt acelasi lucru pentru el si m-am impus de multe ori in fata lui, nu il doream chiar deloc, simpla lui prezenta aproape ca imi creea atacuri de panica, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca m-ar atinge, oribil!!!

Din fericire stie bine ca nu ma poate lua cu forta, oricat de antipatic imi este stiu ca nu mi-ar face rau in felul acela.

- Am m-ai observat si faptul ca unii dintre fanii tai ti-au distras atentia destul de mult, ca sa fiu mai precis, unul dintre ei!

Nu intelegeam problema lui, si gelozia aceasta excesiva, defapt nu intelegeam nimic la el, nu intelege de ce ma dorea atat de mult, nu parea deloc indragostit de mine sau ceva , nu aveam nimic special eram chiar o persoana obisnuita nu ieseam in evidenta cu nimic, deci aceasta dorinta de nestapanit a sa pentru mine nu avea nici un sens, iar eu nu aveam de gand sa ma las intimidata de el .

- Nu stiu despre ce vorbesti si nici nu cred ca e treaba ta, nu stiu ce cauti aici dar mai bine pleci si ma lasi naibii in pace ! M-am rostit eu la el, incercand sa ma fac inteleasa, privindul direct in ochi

- Dar el ce cauta aici? De unde il cunosti? M-a intrebat printre dinti

- Poftim?? Despre cine vorbesti? Stiam exact la cine se refera dar incercam sa par nevinovata

- Sti foarte bine despre cine vorbesc! Iar in acel moment mainile sale imense m-au prins de umeri stragandu ma destul de tare, pentru cateva secunde am ramas fara cuvinte, eram surprinsa de gestul lui, nu eram in stare sa reactionez in nici un fel

- Nick ma doare, te rog..... Am strans din ochi, iar cu vocea tremurata am incercat sa il conving sa imi dea drumul, eram surprinsa de gestul sau, mai mult decat surprinsa, eram defapt in totala panica, nu stiam ce sa fac sau ce sa ii spun, stransoare lui era din ce in ce mai puternica si simteam durerea cum imi traverseaza bratele.

Din nou am simtit acel soc electric in trul insa de data asta nu prevestea nimic de bine.

-Ce cauta el aici ? Si ce treaba ai tu cu el?
Urla la mine printre dinti in timp ce ma tinea strans.

Cand intr-un final am deschis ochii am vazut o mana mare si puternica pe umarul sau care l-a tras cu forta in spate, Nick m-a eliberat facand cativa pasi in spate impiedecandu-se si aproape cazand pe jos . Era "el", individul acela misterios si teribil de atragator care m-a privit toata seara, persoana la care facea referinta Nick, tocmai ce m-a scapat din mainile lui

-Lower las-o in pace si dispari de aici!
A rostit, cu maxilarul vizibil inclestat si cu venele de pe gat foarte pronuntate, avand o expresie de superioritate si clar enervat la culme.

"Lower" daca imi amintesc bine acesta era numele de familie a lui Nick, asta insemna ca acest barbat il cunostea destul de bine.

Eram fara suflu si nu puteam sa ma misc, ma uitam la cei doi, auzind vorbele barbatului, Nick il priveste incordat si se retrage usor cu privirea atintita asupra salvatorului meu, indepartandu-se si iesind din bar.