Nu este despre Matei, este o poveste reala despre pasiune si decizie!
Realitatea face parte din noi atat timp cat noi simtim ce traim. Cele cateva randuri ce vor urma descriu o intamplare deosebita pentrecuta de mine in plina iarna la cabana Susai din Predeal. Totul a inceput din Gara de Nord unde ma intalnesc cu un grup de tineri pentru a face un traseu accesibil de iarna prin muntii Susaiului. Muntele este una din pasiunile mele ce ma fac sa traiesc din plin. Este ora 6:30 si in fata biroului de informatii multi oameni ce asteptau, ma indrept spre acel punct poate imi gasesc companionii pe care nu ii cunosc. O gasca vesela cu rucsacii stransi in centrul lor rad si se amuza cum este sa ajungi la o ora asa matinala din diverse zone ale Bucurestiului pe un ger naprznic si cu zapada de jumatate de metru pentru a ajuge la tren si pentru a se bucura de zapada si mai mare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Salut, eu sunt Vladimir, spun si brusc toti tacura indreptandu-si privirea spre mine. Acesta gasca cu varsta cuprinsa intre 16-19 ani cu fete si baieti luasera o atitudine serioasa si fiecare din ei isi lua de jos rucsacii. Eu la varsta de 30 de ani probabil i-am blocat prin inaltimea mea de 1, 87 metri si panatalonii scuriti in care lasa sa se vada picioarele atletice pline de par negru si sarmos, atat cat se putea vedea pana la parazapezile ce erau mai sus de gamba,tinuta mea mai sport chiar dca era plina iarna probabil ii lasa fara cuvinte.
- Sa facem prezenta si sa mergem la vagonul nostru, spun eu sa mai rup linistea prea apasatoare. Ii trec pe toti in revista si plecam spre peronul in care se afla trenul nostru tras. O privire a unui baiat imi ramasese pe retina, ma gandeam de ce ma blocat asupra lui, ceva telepatic imi spunea, dar ce? Mihai P este numele lui si locuieste undeva pe la piata Resita, departe de mine ca zona sau interese in acea zona, dar totusi aproape de inima mea acest Mihai. Ii urc pe toti in vagonul nostru, iau legatura cu Cristi si Mircea partenerii mei cu care aveam grija de aceasta excursie organizata de clubul nostru de turism. Trenul se pune in miscare destul de repede de cand ne-am urcat si stam cu totii in vagon, in fata mea evident statea Mihai fara ca cineva sa ii fi desemnat acel loc pentru aceasta calatorie. - Cine esti tu Mihai, chip frumos, cu parul blond inchis si ochii de un albastru suprem? De ce te uiti asa de mult la mine si iti simt buzele uscate in ciuda varfului de limba ce ti se plimba uneori peste ele pentru a le hidrata? De ce nu esti obosit spre a dormi si a ma lasa sa imi vad de treburile mele, ma faci sa ma gadesc la cine esti si ce vrei de la mine, ne cunostem si eu nu stiu? Aceste intrebari alearga in capul meu stand cu ochii inchisi pentru a nu da de ochii lui, ai lui Mihai.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
