Cu drag, un criminal

Scrisoarea

New York...Octombrie

                               -cu cateva ore in urma-

7:05 am.

-Trrrrr!suna ceasul baraind usor pe noptiera.Tyler isi ridica mana, sa il opreasca, apoi se cuibari din nou in pat.Nu trecu mult si fu din nou deranjat , de data aceasta de zgomotul usii.

-Haide Ty! E deja tarziu.O sa intarzii, si deja e a 3-a oara pe saptamana asta.Nu mai vreau sa ajungi tarziu la scoala.

-Bine mama, doar lasa-ma sa ma pregatesc...Si parasind camera, Christine plecase sa se pregateasca de munca.Intre timp Tyler isi alese repede hainele care, asortate cromatic ofereau o nota de eleganta.

        Cobori repede in bucatarie, infasca un croissant in gura , lua paharul de suc, gustandu-l cu pofta.Parasi casa cu viteza dar dupa cateva secunde se intoarse enervat.

-Cheile..! urla in toata casa.

-O, Doamnee, sunt pe dulapior, mereu uiti ceva...

Fara sa dea un raspuns tranti usa, urca in masina conducand repede spre liceu.

Tyler studia la Ross School, dar nu era foarte cunoscut.Aproape ca nimeni nu stia de existenta lui.Traia in anonimat.Si uneori, lucrul acesta il termina, ii sugea sangele, lasandu-l cinic si rece.Precum un...criminal.

14:15 am.

        Tyler cobori plictisit din masina , dorind sa se arunce direct in pat si sa doarma pana la sfarsitul anului.La poarta, inainte de a intra, deschise cutia postala.Nu fiindca astepta vreo scrisoare ci din instinct.Nu-l prea interesa de ceilalti.Indiferent...Confortabil.Si totusi in cutie era un plic pe care scria cu litere mari si rosii:TYLER BRIGHTON.

Intra in camera, aruncand ghiozdanul intr-o parte si scrisoarea in alta , fara macar sa o deschida.

-Mamaaa!spuse Tyler cu putina plictiseala.

-......niciun raspuns.

Era ceva obisnuit pentru el.Parintii lui erau cam...de forma.Tatal sau era plecat aproape tot anul, doar de Sarbatori fiind acasa.Lucra ca detectiv particular cu politia din New york.Un fel de spion.Nimeni nu stia de el, dar el totusi exista.Christine, mama lui, lucra la o casa de moda, si incerca din rasputeri sa il intretina pe Tyler.Mama si tatal sau nu erau in cele mai bune relatii.Dar de dragul lui Tyler, au ramas inpreuna.Precum...o familie.

-Mamaa!rosti Tyler din nou.

-Offf! DA! raspunse vocea stinsa a Christinei..

-Poti sa-mi pregatesti niste sandwichuri?

-Sigurr...

        Un sentiment de curiozitate il inunda, amintindu-si de scrisoarea de pe birou.

-Cine mi-ar putea trimite scrisori??ciudat--

Lua scrisoarea cu ambele maini o deschise , si citi randurile scrisorii.

16:00 pm.       Today...

        Ramase uimit cu scrisoarea in mana si un sentiment ciudat il cuprinse din glezne pana la crestet.Iesi in fuga din camera, tranti usa intrand repede in biroul tatalui sau.Sa fie oare adevarat? Sa aibe nevoie tatal sau de el?De necrezut?!Niciodata n-a facut asta.Aproape ca nu exista..Poate realizase ce talent are fiul sau?Nuuu.Fleacuri.

        Se apropie de tabloul mai infricosator ca oricand.Il miscase si intr-adevar in interiorul zidului era un maner argintiu.Il trase,si  introducand codul privea uimit cum se deschide.Ii veni greu sa puna mana pe arma.Mainile ii tremurau.Luase servieta,plin de frica, apoi pistolul-ciudat de greu- si se furisa inapoi in camera lui.Trase o bucata de parchet, si sub ea se afla un spatiu gol, secret.Le asezase acolo, apoi trase bucata de parchet inapoi si se aseza in pat.Tremura...Nu stia de ce, dar parca toate incheieturile parca erau inghetate de frica.O frica meschina...

        In ce s-o fi bagat tatal sau?N-avea de unde sa stie.Dar presimtea ca e un drum foarte, foarte primejdios...