Suntem in cladirea in care lucreaza omul nostru. "Ne-am angajat" acolo. Toti erau in uniforma. Se pare ca erau studiourile Disney. Da, Disney a fost un mason. Stateam la hotelul 33. Hotelul dedicat lui Disney. Oricum, eram acolo si ne aflam, normal in cautarea cartii. Ieri am primit un mesaj cum ca ingerii au aflat ca am pierdut pariul. Nu era un pariu care nu ne-ar afecta vietiile, dar e oricum stupid. Acum 10.000 de ani niste demoni au rapit un inger pe care acum trebuie sa-l eliberam. Asta daca nu recuperam cartea si le schimbam viitorul. Da, putem face si asta. Acum ma aflu pe o banca asteptandu-l pe Dimitrie.
- Hotelul 33. Acolo e cartea.
- De unde stii?
- Metodele mele. Dar acum trebuie sa plecam. Locul va lua foc.
- De ce ne grabim? Suntem demoni.
Nu mi-a raspuns la intrebare si m-a luat de mana. In camera de hotel am facut planul. Am asteptat pana toti s-au dus la culcate si am luat liftul. Am tastat un cod si am coborat intr-o camera. Acolo erau multe usi. Nu ne-a fost greu sa trecem de capcane si am intrat intr-o alta camera. Tot ce era acolo era un seif.
- In seif trebuie sa fie, spuse Dimitrie.
- Nu cred. Da-l intr-o parte.
Nu a mai pus intrebari si a mutat seiful. In spatele lui era un frigider. L-am deschis si surpriza:
- Ti-am zis ca nu e in seif. Dar de ce ar pune cartea intr-un frigider?
- Nu stiu. Nu-mi pasa. Hai sa ne grabim.
- Nu pot sa cred. Ala e capul lui Disney?
- Nu-l atinge. Parca ai fi un copil.
M-a luat de mana, dar in acel moment am simtit o durere ingrozitoare in spate si am vazut negru in fata ochilor.
***
M-am trezit acasa? Eram acasa. Ma rog...La Dimitrie.
- E bine acum. Esti acasa. Ai fost lovita cu o sabia anti-demon. Un centimetru mai la stanga si ai fi murit.
- Ce calm esti....
Mi-a luat mana si a pus-o pe pieptul lui. Inima lui batea foarte tare.
- Deci, s-a rezolvat?
- Da. Cartea e la locul ei, ingerii cu care am facut pariul sunt morti si tu esti in siguranta.
S-a apropiat de mine si mi-a sarutat usor fruntea. S-a terminat. Asa dintr-o data? Atat de sec? Cred ca e sfarsitul, desi inca ma simt ciuat.
***Autor***
Ceea ce nu stia Megumi e ca a fost 50 ani in coma. Noroc ca era un demon. Totusi a avut nevoie de un transplant. De atunci a tot avut halucinatii...
Nu era ceva grav, dar acum putea vedea moartea. S-au lucrurile moarte. Putea vedea o aura neagra in jurul lor. Orice era mort avea acea aura. Nimeni nu i-a spus ce i-a fost transplantat. Desi, uneori vedea acea aura chiar si pe ea. Nu, nu era moarta. Cel de la care a luat organul insa era mort. Nu, nu era Disney. Era Seiko. Seiko putea vedea moartea. Megumi o mai vedea uneori pe Seiko in visele ei. Mereu ii soptea ceva, dar niciodata nu-si amintea ce anume. Ii tot arata un ceas, care arata mereu o alta ora. Nimeni nu a stiut sa-i spuna lui Megumi ce era. Dar eu stiu. Iti voi spune si tie cititorule. Dar nu trebuie sa spui mai departe. Oricum, ceasul reprezenta fiecare ora din carte in care cineva va muri. Acolo se afla si ora in care va muri Megumi. Ea nu stia asta. Seiko ii spunea mereu: "Cand ceasul bate ora 12 ceva se intampla. La ora 1 toti plang. La 2 oamenii mor si demonii rad, dar ingerii privesc. Tu nu mai esti un demon complet. Ai inima mea. Acum tu ce vei face la ora 3?" Asta a fost tot. Viata lui Megumi nu se termina inca, dar nimic special nu se mai intampla. Cel putin, asta spera Dimitrie.
The End
