Capitolul 1

694 48 15
                                    

Uite cum sta treaba, nu eu am ales sa fie asa! Ei bine...cred ca am si eu o parte din vina!

Eram intr-un cartier unde isi faceau veacul mafiotii, eram urmarit de patru matahale. Nici macar nu stiu cu cine s-au pus!

Oh, am dat de dracu, o infundatura!

Inainte ca gorilele alea sa se dezmeticeasca, hai sa va explic ce se intampla defapt. Ma numesc Adam si am 18 ani, ca sa va faceti o idee despre aspectul meu fizic, va spun ca am parul negru, iar ochi imi sunt albastri inchis lipsiti de vreo urma de umanitate, am 1,85 si am un suflet de ghiata. Adevarata mea viata a inceput acum 10 ani de cand casa era un orfelinat infect de la marginea Londrei. Intr-o zi frigutoasa de iarna, un om misterios a venit la orfelinat ca sa adopte un copil. A intrat in primul dormitor unde eram si eu, isi rotise privirea rece ca ghiata si ma observa. Stateam intr-un colt al camerei uitandu-am pe fereastra la fulgii care cadeau lin pe pamantul umed. Veni spre mine si mi se adresa:

-Baiete, cum te numesti?

-Adam. ii raspund se.

-Vrei sa vi cu mine? Iti ofer tot ce doresti!

Fara sa mai gandesc dau aprobator din aprobator din cap si de cum am iesit din cladrea plina de igrasie, sunt inpins intr-o duba neagra cu geamuri fumuri.

-Unde mergem? il intrebpe barbat.

-In noua ta casa! imi raspunse pe un ton glaciar.

Din momentul acela vata mea a luat o intorsatura de 360 de grade si eram antrenat pentru a ditruge si ucide tot ce satea in calea tatalui meu adoptiv.

Bine, daca v-am lamurit cu trecutul meu lacrimogen, sa revenim la prezent.

Cele patru matahale ranjau batjocoritor crezand ca m-au pris, defapt eu i-am prins pe ei! Unul dintre ei se apropia de mine ca sa ma prinda, proasta alegere, imediat ce a facut un pas m-am napustit asupra lui si l-am injunghiat in piept.

Imediat ce l-am omorat , matahalelor le-au pierit ranjetele, toti trei se apropiau de mine si incercau sa ma loveasca cu pumnii, dar le baram loviturile. Erau prea lenti si m-am cam plictisit de tipi astia prea fraieri ca sa stie cum sa se lupte. Ei bine....i-am lovit acolo unde ii doare mai tare, la jucaria lor, dupa aceea a fost destul de udor de simplu sa scot pistolul si sa le azvarl creierii.

Apoi plec de acolo de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Va intrebati de ce oare ma urmareau tipi aia? Ei bine, sa spunem ca am cam furat niste documente importante.

Eh, in fine, sunt obosit si tot ce vreau e sa ajung acasa si sa fac un dus lung. Ma indrept spre masina si pornesc cu viteza spre casa.

Cum intru pe usa il vad pe domnul Smith, tatal meu adoptiv.

-Si cum a fost? ma intreb el.

-Plictisitor, ma pe scurt, ca de obicei! Si eu care credeam ca sunt profesionisti!

-Cu documentele ce ai facut?

-Evident ca le-am luat! Sunt atat de prosti incat nu cred ca o sa-si dea seama ca lipsesc! zic eu plictisit.

-Maine ai degand sa mergi la scoala?

-Da. ei bine sa nu eziti maine sa ma suni!

Am zbughit-o in camera mea plictisit de interogatoriul tatalui meu adoptiv. Cum intru in dormitor ma indrept spre baie personala ca sa fac un dus.

Dupa ce ies din baie ma pun la somn.

****

Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr...................................

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 10, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Si criminali au inimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum