Dragoste || Dramă || Ficțiune
Prima nuvelă a seriei ~ Între datorie și dragoste ~
Regulile unei societăți patriarhale nu îngrădesc numai libertățile femeilor, ci și inimile bărbaților. Atunci când căsătoria înseamnă doar putere, nu și iubir...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Încă de când nici nu împlinisem treisprezece ani știam cu cine urma să mă căsătoresc. Deși tatăl meu, regele Ludovic Sarizhope al regatului Sharkan, și-a dorit incă din ziua in care m-am născut să devin logodnica printului moștenitor din Kataras. Însă portretul meu a fost pictat și trimis familiei regale din Kataras, iar logodna a fost oficializată abia după cea de-a treisprezecea mea aniversare.
Tatăl meu m-a anunțat plin de bucurie că prințul Edward Moonblood așteaptă să ajung la vârsta căsătoriei pentru a mă întâlni. Însă o parte din mine se îndoiește că viitorul meu soț ar fi atât de nerăbdător pe cât a încercat tata să mă facă să cred. Dacă ar fi ars de nerâbdare - așa cum s-a exprimat părintele meu - ar fi binevoit să îmi facă măcar o vizită în acești cinci ani. Regatele noastre sunt despărțite doar de o graniță naturală reprezentată de fluviul Drwyn, ce poate fi traversat cu barca pe timp de vară sau pe unul dintre cele două poduri ce leagă Katarasul de Sharkan.
Nu e vorba că nu ar fi putut veni să mă cunoască, ci că nu și-a dorit să o facă. Prefer să mă mențin în realitate, nu să visez la povești de iubire cu final fericit precum sunt cele din cărți. Nu îmi doresc să fiu dezamăgită atunci când voi afla câ iubește pe altcineva, prefer să mă aștept la acel moment inevitabil.
- De ce ești așa abătută, surioară? aud vocea groasă a fratelui meu, care mă scoate din visare. E o zi atât de frumoasă, nu o strica incruntându-te, își bate joc de mine așa cum obișnuiește să facă de fiecare dată când are prilejul.
Nu zic nimic. Doar îmi mut privirea de la livezile de pomi fructiferi smși de la vița-de vie, toate ingrijite de către țâranii din Kataras, spre fața lui Mathias și îi arunc săgeți din privire - cel puțin asta sper că vede în modul în care îl primesc. Prefer să privesc toți acești pomi fructiferi, ce în regatul în care m-am născut nu se intâlnes atât de des, agricultura predominând în cultura cerealelor.
Mathias Horace Gabriel Sharizhope este cel mai antipatic bărbat pe care am avut nenorocul să-l cunosc vreodată. Și mai rău de atât, suntem rude. Cel puțin după nuntă nu voi mai fi nevoită să-l văd prea des, poate chiar deloc. Asta și faptul că voi avea ocazia să mănânc oricând mere de Kataras sunt singurele raze de speranță din viitorul ce mă așteaptă doar la o cotitură distanță.
- Urmează să te căsătorești nu să fii spânzurată, spune în timp ce își trece degetele mâinii dreapte prin părul blond ce-i stă de parcă l-ar fi lins o vacă înainte să plecăm.
Ce tot spun? Mereu arată în acest fel. Se crede cel mai chipeș dintre bărbați doar pentru câ toate fiicele nobililor își doresc să devină soția lui. Fie nu vede, fie nu vrea s-o facă, însă toate își doresc coroana, nicidecum pe cel ce o va purta.
Nu este atât de chipeș cum pretinde. Nu spun asta doar pentru că e fratele meu și niciodată nu ne-am înțeles, însă dacă nu l-aș cunoaște și l-aș întâlni întâmplător, aș crede că are cu cinci sau șase ani mai mult.
