Si mă întunec

1435: Sighișoara, Transilvania

VLAD DRACUL SE ÎNNEGURĂ ca o furtună atunci când doctorul îi aduse la cunoștință că soția sa dăduse naștere unei fete. Ceilalți copii ai săi- unul de la prima soție, acum aproape bărbat în toată firea, ba chiar și un bastard de la amanta sa, născut anul trecut- erau băieți. Nu se gândise că sămânța sa era atât de slabă cât sa producă o fată.
  Împinse ușa și întră în aerul închis și greu de odaie. Mirosea a sânge și frică,ceea ce îl umplu de dezgust.
   Căminul lor din cetatea fortificată a Sighișoarei nu se apropia câtuși de puțin de ceea ce el merita. Se afla lângă poarta principală, în aglomerația din piață, lângă o alee ce duhnea a excremente umane. Corpul său de gardă, care însuma zece bărbați, era mai mult de ceremonie, atribuindu-i calitatea de preamărit locțiitor. Ar fi putut să fie guvernatorul militar al Transilvaniei, însă trebuia să fie domnitorul întregii Valahii.
   Poate că de asta fusese blestemat cu o fată. O altă insultă adusă onoarei sale. Făcea parte din Ordinul Dragonului, aprobat de însuși papa. El trebuia să fie voievodul, comandantul militar suprem, însă pe tron ședea fratele său, in vreme ce el guvernatorul sașilor care se așezaseră pe pământul țării sale.
   Curând, avea să le prezinte onorul în vârful unei săbii.
  Vasilisa zăcea culcată pe pat, leoarcă de sudoare și gemând de durere. Fără doar și poate, slăbiciunea care se înrădăcinase în pântecele ei îi aparținea întru totul. Lui i se întoarse stomacul la vederea ei, acum o prințesă lipsită de atitudine și ținută.
  Doica îi întinse un mic monstru roșu la față și care urla. Nu aveam nume pentru fete. Vasilisa, fără nicio îndoială, ar fi vrut ceva care să-i onoreze familia, dar Vlad îi ura pe voievozii moldoveni din care se trăgea ea, pentru că nu reușiseră să-i aducă vreun avantaj politic. Deja își numise bastardul Vlad, după el. Avea s-o numească la fel și pe fiica sa.
- Ladislva, declară el.
  Era o formă feminină a lui Vlad. Un diminutiv. Minimalizat. Dacă Vasilisa voia un nume puternic, ar fi trebuit să-i nască un fiu.
- Să ne rugăm să fie frumoasă, astfel încât să ne fie cumva de folos, zise el.
  Pruncul țipă și mai tare.
     Sânii nobili ai Vasilisa erau mult prea importanți pentru a fi supți. Doica așteptă până ce Vlad plecă și apoi puse bebelușul la sfârcurile ei de femeie din popor. Erau încă plini de lapte de la propriul ei copil, un băiat. În timp ce copilașul se prinse de ea cu o înverșunare surprinzătoare, doica își înălță propria-i rugăciune. Să fie puternică. Să fie vicleană. O studie pe prințesă, în vârstă de cinsprezece ani, drăguță și gingașă  ca primele flori de primăvară. Fără vlagă și dărâmată pe pat. Și să fie urâtă.