𝑱𝒖𝒓𝒏𝒂𝒍𝒖𝒍 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒂𝒅𝒐𝒍𝒆𝒔𝒄𝒆𝒏𝒕𝒆

●●●

     Totul a inceput acum 2 ani, eram doar o fetița mica, naiva si plina de vise  de speranțe. Cu toate ca stiam ca oamenii pot fi rai, aveam speranța sa schimb asta. Mereu am vazut binele in toata lumea si incercam sa schimb oamenii, sa fie ca mine. Aceasta fiind prima mea greseala. Pentru ca , cu timpul am realizat ca  oamenii nu trebuie schimbati dupa bunul nostru plac . Fiecare este diferit in felul lui, asta ne face speciali, Diferențele.  Si niciodata nu e nevoie sa fii placut de toata lumea, conteaza sa te iubesti tu , sa fii exact cum iti place si cum vrei tu.
Dar spunei asta unui copil de 13 ani, naiv si  stapan pe ideile lui. Poate asta mi a placut mereu la mine, cea din trecut. Eram ambițioasa si niciodata nu renunțam la mine si la ideeile mele. Nu conta cat de mult ma contraziceau restu, vorba lumii nu conta pentru mine.  Pentru ca eu stiam ce voiam si luptam pentru asta. Aveam puțini prieteni, cu toate ca incercam sa fiu prietenoasa cu toata lumea insa nu multi ma bagau in seama. Unii ma ignorau sau radeau de mine. Intr adevar mereu am urat asta,  pentru ca  ma  facea sa ma simt inferioara  colegilor, oamenilor.  Uneori nici nu mi mai venea sa apar in lume, imi era frica ca o sa ma respinga toata lumea.
Pana intr o zi, veneam de la scoala  , eram in autobuz, in drum spre scoala  cu prietena mea . Incercam sa ma fac nevazuta, sa nu atrag atentia. In schimb ea vorbea cu toata lumea, avea atatia prieteni incat ma uimea.   In momentul ala vorbea cu o fata si cu un baiat. Nu retin  numele  fetei insa pe baiat il cheama  Cosmin.  Un baiat de statura medie, brunet, ochii caprui si o voce atat de calda.  Nu stiu sigur despre ce vorbeau pentru ca incercam sa nu atrag atentia insa dintr o data prietena mea  ma bagat in discutie.  In primele 5 secunde m am speriat si ma gandeam la ce e mai rau. Insa dupa ce mi am zis numele si am inceput sa vorbim , am  fost cuprinsa de un sentiment de liniste si siguranta. Si cu toate ca stiam ca dupa ce ne vom  coborâ fiecare in satul sau voi devenii iar tacuta si nevazuta, am continuat sa ma bucur de moment.
    Cine ar fii crezut ca acea zi imi va schimba radical viata. Acea scanteie, acel moment de scurta durata , cu atat impact asupra mea.