O familie atipica. Un orasel straniu (Bistrita). Multe interese la mijloc. Drama unei familii la limita disperarii, incurcaturile si tradarile sunt la ordinea zilei.
Urmariti la fiecare pas destramarea acestei familii. Totul arde in jur, dar c...
Gabriel's POV Cu 3 zile mai devreme... Se prea poate sa fi exagerat din nou. Cand ma simt singur imi aliniez toate sticlele de whiskey pe scaune, le lipesc cu scotch ca sa pot sa le vad capetele peste tablia mesei si imi iau cina cu ele. 231. Atatea sticle goale de Jack am in casa. Si tot atatea zile au trecut de la divort.
Rux. Daca nu ma insel asa o chema, miros aburii alcoolului inundand camera si trag o dusca pe gat, planuiesc sa ii uit numele si in seara asta, ma voi imbata, totul se va clatina in jurul meu si voi cadea mort de somn in pat, iar dimineata ma voi trezi, ma voi duce la munca si cam asta este viata mea. Un ciclu, totul pus la punct, inecare-uitare-trezire-repetare.
Ma asez confortabil pe canapea, imi iau telefonul (Samsung Galaxy S 3), il conectez la boxe si bag la maxim Eminem. Ma pierd incet-incet in versurile de o adancime si filosofie absoluta, cuvintele lui aluneca pe inima mea si sectioneaza durerea din ea. Incep sa motai si inchid ochii. Ma cufund in negura somnului rapid, musca Țețe isi face iar aparitia. Adorm.
2 ore mai traziu...
*ZBANG ZBANG ZBANG* "ARE DE GAND SA DESCHIDA CAREVA USA DE LA COCINA ASTA?!" Fuck! Am uitat ca Oliviu trebuia sa vina in vizita, e ziua din saptamana in care petrecem de obicei timp tata-fiu.
Merg... BA NU! Alerg spre usa in speranta ca o sa reduc cat mai mult posibil pedeapsa pe care o sa mi-o iau pentru asta. Cand ma aproprii destul de mult de usa aud de pe partea cealalta voci de barbati care urla "5...4..." maresc pasul "3...", sunt si mai aproape "2...", ating clanta, metalul rece ma trezeste la realitate, clanta din alama pura, putin ruginita pe margini, modul in care imi imbratiseaza mana si modul in care eu o imbratisez pe ea. Pot sa simt sufletul ei, expresivitatea ei, scopul cu care a venit le lume, formele ei curbate delecteaza ochiul in cel mai sublim mod, mana imi aluneca usor pe ea. Ii dau drumul. Cum as putea sa o strang, atat de pura, atat de speciala, felul in care face contact cu usa, acel fel minuat de a penetra lemnul ieftin si cojit de pe usa alba, si toate pentru ce? Un instrument, asta cred oamenii ca e, un obiect lasat la voia intamplarii, de care sa ne folosim in acest carousel infinit iesire-intrare iesire-intrare. Ma doare inima, cum am putut sa privesc cu asemenea indiferenta acest sfesnic care ne permite si ne impune prin propriile-i limite insasi viata noastra fragila. Of, oameni puerili. Mila ma napadeste, admiratia poate asa ca tot ce pot sa fac e sa cad in genunchi in fata ei, femururile mele se izbesc peependicular si puternic de covorul sintetic din fata usii. Acum ochii imi sunt la nivelul noului descoperit Dio, raman fara cuvinte, fara ganduri, fara respiratii, imi este absolut imposibil sa gandesc si tot ce se intampla in capul meu e o alambicatura de senzatii si trairi. Ma aplec, imi tuguiesc buzele si sarut incet clanta, Dumnezeule! Buzele mele nu se pot dezlipi de gustul puternic de cupru pe care il am in gura, este intr-adevar minunat ce se intampla, tot ce pot sa simt in momentul asta este cordul meu care bate neregulat, adrenalina ma napadeste si incep sa imi mangai iubita fara sa imi dezlipesc buzele de ea. Un moment atat de sublim, o legatura ce rupe limitele normalului, dar daca asta inseamna anormal nu vreau sa fiu niciodata aproape de normal. Incep sa sarut si mai intens clanta si ea imi raspunde la sarut in cel mai frumos mod in care il poate face o iubita, melancolic si stins, ca o pasare ce isi paraseste tara toamna, fara sa stie daca isi va mai putea vede vreodata meleagurile. Asa era imbracata:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
"1...", fac o reverenta adanca in fata ei si ma inchin in semn de adoratie suprema. "SI", subit totul se face negru, iar tot ce mai aud inainte de inevitabilul lesin este "NU POT SA CRED...".
1 ora mai tarziu...
Ma trezesc cu o durere puternica de cap, imi pipai fruntea si observ acolo un cucui impresionant, imi spun in gand "ce sfanta
s-o fi intamplat", apoi aud vocea lui Oliviu din bucatarie: -Era si cazul? Chiar a trebuit sa ii chem pe baietii cu berbecul casa fiu in stare sa intru in casa... ma rog... asta? -B-berbec? spun eu si ma uit catre usa, usa care acum sta intinsa pe jos rupta din balamale. -Miroase a distilerie in casa asta, nu te mai suport, nu stiu cum a putut mama sa te aleaga vreodata pe tine, paraca toata situatia asta te prinde totusi, nu urlau vecinii dupa tine "batranul cu pisici"? spune el in timp ce isi da ochii peste cap. Anyways, ce avem de mancare? Il servesc cu o sticla de rosé si, in timp ce ii torn in pahar, ma baga intr-o discutie abrupta. - Ai de gand sa te muti si tu de aici, Doamne, locul asta pare sa cada pe tine. In timp ce spuse asta pisica mea, Soare, sari in bratele lui, fapt care i-a distras atentia asa ca subiectul a fost intrerupt cu succes. Stam in tacere cateva ore iar apoi isi strange lucrurile si pleaca, vizibil nervos, si, de pe poteca din fata casei, imi ureaza un "caca de la Tia" si imi arata degetul din mijloc.
