Un an de pomina

Povestea

Inca stau si ma gandesc, cum au inceput toate, cum am ajuns acum in fata calculatorului si teleonului scriind aceasta carte si gandindu-ma cu ce am gresit, in aceasta viata, ca sa merit aceste daune morale si sufletesti.

Partea I

Ultima zi de scoala, cu fericire, ma indreptam catre clasa sa-mi recuperez carnetul si sa plec fara sa-mi iau ramas bun de la nimeni, fiindca bucuria de vacanta ce toti o asteptam era de nedescris. Intru usor in clasa, ma asez in banca. Eram singur si nedumerit, cand de odata vad, intrand pe usa, una dintre colegele superbe din clasa, ba chiar din scoala. Ea era fata pentru care am salivat 7 ani in continuu, in aceasta inchisoare, doar pentru a-i putea odata simtii gustul buzelor ei. S-a asezat langa mine.

-Buna, ce faci? inca nu a venit nimeni, in afara de noi?

-Buna, nu inca se pare. Am spus eu pe un ton mai dur si barbatesc.

O linste de cimitir s-a asternut din nou, in clasa in care eram amandoi blocati. Eu nedumerit si privind pe geam, am vrut sa ma intorc spre ea, dar am simtit o atingere pe mana si m-am intors brusc, la ea. Zambea si se uita la mine, cu ochii ei caprui si superbi, muscandu-si usor buza de jos. Antingerea s-a prelins usor in palma si in doar o clipita mi-a strans mana si mi-a sechestrat-o, punand-o pe piciorul ei subtire. A inceput sa rada.

-Andrei, stiu ca ma placi, nu inteleg de ce ascunzi asta si esti asa timid.

In acel moment, mi-am intors privirea din nou spre geam, luand o postura de dur. Oare ce o apucase?, de ce facea asa, dintr-o data?, 7 ani intregi am trait in aceeasi clasa fara sa scoatem un cuvintel in afara de "buna", iar acum... 

-Andrei... Hey cu tine vorbesc! nu ma ignora. A spus asta razand.

-Da... scuze ma gandeam.

Oare la ce ma gandeam la nemurirea sufletului?, ce prost sunt ea e langa mine si suntem singuri e sansa mea, iar eu nu fac nimic.

-Andrei si eu te plac.

In acel moment, totul mi s-a intunecat in fata, iar primul gest ce l-am facut a fost sa-mi pun palma, usor, pe fata ei si sarutand-o. Un sarut atat de dulce, dupa care am asteptatat atata timp, in sfarsit s-a intamplat.

-Andrei, trezirea!! striga mama catre mine.

Totul a fost un vis, nu pot sa cred.

-Haide mama, ca intarzii la scoala. Este ultima zi, hai ca o sa ai toata vacanta de vara la dispozitie.

Toata vacantala dispozitie ce ma intereseaza pe mine?!. Realitatea este mai rea ca orice si insfarsit, cand intr-un vis mi se indeplineste dorinta nici pe ala nu-l pot duce pana la capat. Ma ridic usor, somnoros, din pat si ma indrept catre dus. Un dus fierbinte, chiar imi prinde bine in acest moment, pentru a ma trezi la realitate. 

Partea II

 Sub picaturile fierbinti de apa, care imi atingeau corpul, dintr-o data o lumina intunecata mi-a aparut in fata ochilor. Nu mai pot vedea, iar corpul simt ca-mi pluteste. Oare ce mi se intampla? Oare am murit si sunt pe lumea cealalta? O lovitura dupa simt cum imi strapunge spatele. O secunda, mai tarziu, imi deschid ochii speriat. Eram pe jos, lesinasem si ma treceau cateva frisoane. Serios?! Fix atata mai imi trebuia. Cap spart, acum sigur vizita la spital si pa-pa visului meu, care speram, sa devina realitate, astazi.

-Andrei, esti bine? se aude mama, strigand din bucatarie. Am auzit o bubuitura, tu ai fost?

-Nu, mama, totul este in regula.

Speriat, nestiind ce sa imi fac, mi-am luat halatul de baie si am mers in camera la mine cat de repede am putut. Cumde tot ghinionul cade asupra mea? Ce am facut sa merit asta?... Mormaind in gand si injurand, m-am imbracat si am incercat intr-un fel sa ascund rana, incat mama sa nu-si dea seama ce am patit. Noroc ca nu era atat de mare. Am pus un pansament si l-am ascuns cu sapca.

Am plecat de acasa, alergand, sperand sa nu intarzii, fiindca pierdusem si asa mult cu micul incident.

Am ajuns la scoala. Ca de obicei, gol. Fiind o scoala de cartier, ce ai dori, ai mare noroc daca ii vezi vreodata pe toti elevii din clase la ore. Am urcat unde aveam clasa si am intrat. Gol. Serios frate?! Am un dejavu. Din cinci minute de asteptare, s-au facut 15, 30, ba chiar si ore si absolut nimeni. Deodata aud un zgomot pe hol. Se deschide usa.

-Buna, Andrei. Hai vino cu mine sa iti dau carnetul. Va spusesem sa veniti de dimineata, noroc ca te-a vazut bodyguard-ul cand ai intrat si m-a anuntat, spuse diriginta mea.

Nuu!! Chiar se pare ca acesta este ghinion.

*Am sa incerc cat de repede pot sa o continui. Deocamdata, pareri :D.*