Stropii reci ai ploii lovesc geamul. Singurătatea umple camera. Lumina gri si amăruie imi cuprinde privirea cand sunetul furtunii ma trezește. Imi ridic telefonul de pe noptiera de langa mine pentru a vedea cat este ora. Aproape 6 seara, iar telefonul meu bubuie cu apeluri pierdute de la Kate, prietena mea. Mesaje peste mesaje, asa ca decid sa o sun.
-Buna Kate, dormeam. S-a intamplat ceva?
-Hei Alissa, incerc sa dau de tine de doua ore. In 20 de minute te iau, sa fii gata, mergem la Billy's pub sa bem o cafea, am o propunere interesantă pentru tine.
-Hmm.. nu promit ca voi fi gata in 20 de minute dar daca nu sunt gata poti sa ma astepti jos, oricum a zis mama ca nu te-a mai vazut de o mie de ani.
-Bine Alissa, grăbește-te!
Închid apelul si cu greu ma ridic din pat. Ajung la baie, ma spăl pe față si imi piaptăn parul blond. Ajungând la dulap, decid sa imi iau aceiași blugi negri pe mine si un hanorac negru. Nu stiu de ce am acceptat sa ies cu Kate, imi place sa imi petrec timpul cu ea, o stiu de la 8 ani, dar zilele astea starea mea nu a fost foarte buna, mai ales cu atat de multa materie de invatat pentru examene, clasa a doisprezecea fiind cea mai mare provocare din viata mea, pe toate planurile.
-Alissa, haide jos! A ajuns Kate! O aud pe mama de jos.
-Cobor in doua minute!
Imi dau genele cu niste mascara si cobor jos pentru a le vedea pe Kate si mama mancand clătite si uitându-se la emisiunea lor preferata.
-Haide Kate, sa mergem, oricum m-ai grăbit atat, zic eu zâmbind.
-La revedere, doamna Blake! O saluta Kate pe mama.
Iesim din casa si ne îndreptam spre masina lui Kate, direct spre cafenea. Ploaia inca nu se oprise, dar vremea aceasta este potrivită pentru o cafea fierbinte intr-o cafenea călduroasă.
Cand ajungem, Kate cumpara doua cafele iar eu ma așez la măsuța de langa geam, pentru a observa luminițele orașului prientre picurii de ploaie.
-Alissa, o sa iti propun ceva dar nu zice nimic pana nu auzi toata ideea. Ok?
-Surpinde-ma, Kate, spun amuzata.
-Astăzi este ziua lui Sophie si a chemat câțiva prieteni la ea acasa, printre care si noi. Stiu ca nu este tocmai tipul tau de prietena dar chiar cred ca ti-ar prinde bine sa iesi putin din casa, ne distram, mai socializam, o sa fie chiar bine, iti promit, tu doar însoțeste-ma, spune aceasta entuziasmata.
-Nu stiu ce sa zic.. de data asta las dupa tine, putem sa mergem, doar nu ma abandona pe acolo cum faci de obicei, zic eu amuzata. Cum de nu mergi cu Jake?
-Nu stiu.. nu suntem intr-o perioada tocmai buna acum, cred ca am nevoie de niste spațiu. As vrea sa ma dezvolt in muzica asa cum imi doresc de cand eram mica, iar el nu e de acord, spune ca nu exista viitor in asa ceva.
-Kate, stii bine ca poti sa atingi orice iti propui, asa esti tu, hotărâtă si ambitioasa, de aia te iubesc atat de mult, ii spun eu acesteia.
Conversația continua pentru inca doua ore dupa care ne îndreptam spre casa mea ca sa ne pregătim pentru ziua lui Sophie. Imi iau o rochița neagra si imi las parul simplu , niste bocanci in picioare si sunt gata.
-Kate, eu sunt gata, mergem?
-Mergem! Striga aceasta entuziasmata.
Ne oprim in dreptul unei case mari si ne dam jos din masina lui Kate. Usa era deschisă si intram in casa, părea sa fie o petrecere mai mare decat ceea ce menționase Kate. Lume multa, băuturi, muzica tare, un mediu pe care nu il agreez in totalitate. Scăpând-o pe Kate din vedere, ma uit alarmata dupa ea. O observ in bucatarie turnându-si niste sampanie in pahar.
-Vrei si tu? Ma întreabă aceasta
-Nu, multumesc, stii ca nu beau.
-Haide Alissa, o data pe an poti sa faci si tu o excepție.
-Bine.. doar putin, bun?
Kate imi pune sampanie in pahar, dar tot conținutul paharului ajunge pe rochia mea cand un baiat brunet se bate de mine, clar dominat de alcool.
-Rochia ta.. nu te-am vazut, imi pare rau, spune aceasta mutându-se de pe un picior pe altul.
-E in regula, stai liniștit. Spun eu iritată de amuzamentul din glasul lui.
-Te stiu de undeva?
CITEȘTI
Unexpected love
RomanceIubirea este scăparea de realitatea cruda a vieții, iubirea este un pod croit peste duritatea universului, iubirea este stropul de magie pe care creierul uman il considera irational dar inima il considera vital.