Daca as putea sa aleg in a fi barbat sau femeie ,as alege sa fiu barbat pentru ca ,n-as iubi o femeie pentru fumusetea ei,ci pentru personalitatea ei....M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit,preocupata doar sa fie ea insasi.As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru,pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos. Daca as vedea-o pentru a doua oara,as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si as indrazni sa o salut.M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan,uitandu-se incruntata si dulce catre altul. Mi-ar placea pentru ca ar merge hotarata si nu se imbraca mulat,ci in alb si negru,nu e rujata si pudrata,ci doar limpede si fragila la vedere…
Razele soarelui strapung perdeaua din matase alba ,cumparata acum doi ani la festivalul anual al verii. Ohh-ce dimineata de august,iarasi cu gandul la Miss Roosevelt ,o tanara domnisoara de 23 de ani ,inalta , cu un corp svelt si o privire pierduta. Era acea fata care te fascina cu gingasia cu care pasea pamantul,chipul ei angelic nu avea cum sa nu treaca neobservat,nici albastrul cerului nu se putea compara cu ochii ei parca de cristal,care pareau a cauta mereu ceva sau pe cineva cu privirea .Avea parul blond ca spicul de grau ,usor ondulat la varfuri si pielea alba ca spuma laptelui.
Purta mereu o esarfa colorata care sa ii aduca o pata de culoare in tinutele ei monotone alb-negru.Asa obsinuia sa se imbrace,considera ca acele culori aprinse sunt pentru copilele de liceu,iar ea trecuse de mult de aceea etapa. Se considera o femeie matura ,cu capul pe umeri,care stia ce vrea de la viata . Era genul de femeie pe care aveai sa o iubesti toata viata,precum florile iubesc lumina zilei .Iubea cu ardoare teatrul,era fascinata de jocul de cuvinte al protagonistilor .Nu pierdea niciun spectacol ,mereu statea in randul din fata al 7-lea scaun. Numarul 7 il considera norocos,deoarece ea si cele doua surori ale sale Ginger si Roxanne sunt nascute pe data de 7 ,in luni consecutive:iunie,iulie si august. Ginger era cea mare iar a era mezina familiei in iulie.Odata cu implinirea varstei de 23 de ani hotarase sa se mute in Londra pentru a fi independenta. Nu ii placea faptul ca pana atunci era dependenta de familie si locul in care copilarise.Dorea sa fie stapana pe sine,sa aibe propria casa si sa isi gaseasca un job bun pentru a se intretine pe ea si motanul sau Otto.
Probabil te intrebi de unde stiu atatea despre aceasta domnisoara Roosevelt ,ei bine ..vei vedea in cele ce urmeaza.
Am zarit-o la o librarie din apropierea locuintei mele,in timp ce ma duceam spre job. O vedeam destul de des ,aproape in fiecare dimineata venea acolo . Era de o eleganta rara ,felul in care le zambea oamenilor ce o salutau ,ma facea sa imi doresc sa cunosc aceea fiinta fermecatoare. Avea un zambet plin de caldura si bunatate,era atat de firava…Gesturile ei caracterizau o persoana plina de voiosie,dar totusi cat se poate de serioasa.O urmaream indeaproape ,doream atat de mult sa cunosc acel zambet.Pana cand, intr-o dimineata …am indraznit sa o salut.
-Buna dimineata! Cumparati gazeta de dimineata? O intreb cu o oarecare timiditate pe care nu puteam sa o stapanesc.
-Buna dimineata! Da obisnuiesc sa o citesc la ceai ,impreuna cu Otto.
-Otto,Otto…Daca imi permiteti ,Otto este iubitul dumneavoastra?.
Un val de emotii imi strabateau corpul cu o viteza uimitoare.Imi veneau in minte multe intrebari,ce deocamdata nu isi gaseau raspunsul.Oare cine avea sa fie acel Otto ce se bucura de prezenta sa in fiecare dimineata?
-Ohh nu,spuse ea surazand .Otto este motanul meu.Obisnuim sa stam impreuna pe terasa in fiecare dimineata si sa ne savuram ceaiul citind noile stiri de prin ziar.
