The last Omega [VKook]

Cap. 1 Copilăria[partea I]

Era greu să crești și locuiești ca și copil într-o haită destul de numeroasă. Fiecare cu așteptările sale, fiecare cu gândirii diferite, responsabilități peste responsabilități. Asta a fost copilărie lui Taehyung. Nu știa ce este aia joacă, prieteni sau libertate. A crescut cu antrenamente, lupte, unde pierdea mereu si seara trebuia să-și bandajeze tot corpul. A crescut cu nepăsarea si non-sentimentele de iubire, era învățat că mila față de-o persoană sunt defecte, sunt ferestre deschise pentru presupuși paraziți care îți v-a seca toată esența din corp până la moarte.

Totul este diferit, totul era prea ciudat de procesat pentru Taehyung, doar că era Omega. Era foarte slab și nu se putea proteja corespunzător. Iar lucrurile ce se petreceau în capul său îl făceau mai mult să creadă că este nebun. Vocile vorbeau cu el încă de mic, la început îi spunea fratelui său mai mare și ceea ce prima în schimb era doar :

"Tae, sunt doar vise, conștientul tău creează asta. Iar lumea în care tu te duci când te i-a somnul este pura imaginație. Maturizează-te!

Și de aici nu a mai spus nimic nimănui, s-a interiorizat, mai schimba câteva vorbe cu Kai, dar în rest nimic. Ceea ce făcea era să citească multe cărți istorice, era o foame de neînțeles și de nedescris. Uneori se mai trezea în sala de antrenament, era ciudat, corpul sau nici nu putea ține pasul cu vântul, dar minte a unor greutăți.

~amintiri~

Încă își mai amintea antrenamentele pentru devenirea unui bun luptător. Nu era chiar atât de varză într-o bătaie, uneori unii adversari îl învățau unde să dea în punctele morale sau pur și simplu îl lăsau să câștige, nu din milă, doar că unii nu mai suportau să - i lase semne pe corp, unii le era frică să de-a în el ca nu cumva să moară, iar unii care doar spuneau că nu este un adversar pe măsura lor și renunțau. Ei bine, acest lucru nu a mai durat mult până când Baekhyung a aflat și a schimbat toți adversari cu unul singur care mai mult îi facea viața friptă lui Taehyung decât să-l ajute sau învețe.
Voia să vorbească cu fratele său legat de asta, că vrea să renunțe, nu mai suporta durerea pe tot corpul, iar cicatricile de pe spate vor rămâne mult timp. Nu mai voia, nu mai suporta, ajunsese ca în puctul adolescenței sale unde își dorea mai mult să moară decat să gândească ca oricine care și-ar fi dorit să se distreze. Era pe cale să îi vorbească, dar vocile l-au oprit făcându-l să asculte ceea ce îi v-a rămâne pe suflet și în minte, începând să se urască pentru o perioadă destul de lungă.

Chanyeol: Nu crezi că este puțin cam mult? Să-l aduci pe Azu ca și adversar pentru Taehyung? Este doar un copil, el este un adult în toată firea...dacă mo...
Baekhyung: Este cel mai bine așa. Știu ceea ce fac și este totul sub control.
Chanyeol: Dar totuși....e prea mul...
Baekhyun:Nu este! Este prea slab, cum să-și dezvolte corpul daca nu are bunăvoință și i-a totul în râs? Este un eșec total...

Și de aici a întors spatele, nu a mai suportat cuvintele usturătoare care se aruncau asupra lui ca niște săgeți otrăvitoare lăsându-l fără pic de respirație. Corpul său era slăbit, atât de slăbit că nu mai avea putere să își lase lacrimile amare să alunece pe obraz. S-a dus în camera sa și s-a așezat într-un colț al camerei așteptând ca antrenamentul următor să înceapă.
Orele treceau greu la început, ceasul vechi, cu ornamente antice și gotice, bătea fără oprire, lăsând în cameră sunetul asurzitor si himnotizant. Toată camera era scufundată într-un abis terifiant, încât îți venea să tai cu cuțitul ca să faci doar o văpaie de lumină pentru a observa camera extrem de dezordonata a lui Taehyung, acesta fiind în aceleași loc, zăcând fără pic de vlagă.

Taehyung: Se pare că acum nu mai scap..... șoptește doar pentru el, dându-și capul pe spate si lacrimile pictând șiroaie pe obraji.

Taehyung: A spus că dacă nu știu ceea ce a arătat, mă v-a trata mai rău ca alte dați....șopti iar, lacrimile căzanând și mai rapid, una câte una.