Soarele loveste cald fereastra si imi inunda incaperea. Asternuturile cu un miros familiar se lasa greu pe corpul meu iar de afara deja pot sa aud sunetele cotidiene satului meu. Ma ridic in capul oaselor si dau de oglinda. In fata mea se arata aceiasi figura neingrijita, parul lung si imposibil de aranjat si ceracanele cu care sunt deja foarte familiara. Ma imbrac cu primele haine ce imi vin la mana, o bluza veche si sifonata de un maro murdar si ies in lumina soarelui. Casc inca somnoroasa si ajung la fantana prafuita de unde apuc sfoara si trag de 3 ori dupa apa. Galeata iese cu un sunet infundat, lovind piatra gri si imi scufund mainile in apa rece. Senzatia e revigoranta si ma trezeste parca la viata.
Deasupra muntilor simt cum se aduna norii. Ridic privirea dar nu pot observa decat cerul senin. Dau din umeri si imi vad de treaba. Nu vreau sa ajung ca Mary sa ma vait de articulatii, sa exclam vehement ca vine ploaia, zamvesc in sinea mea. Mai bine as muri acum la 16 ani sau in orice caz inainte sa ajung la acea varsta a nebuniei.
Ma uit iar spre soare, spre pozitia lui. La naiba, iar m-am trezit tarziu. Voi intarzia din noua, iar scuzele mele deja se simt precum o gluma proasta! Arunc galeata de lemn in fantana si incep sa alerg. Pamantul se simte tare sub picioarele mele, iar vantul imi sfasie obrajii. Trec peste pietrele tocite ce alcatuiesc poteca sifonata de vreme si sar peste un damb. Iubesc aceasta senzatie, acest amalgam de simturi: vantul rece, sunetul pasilor si al pietrelor ce se misca sub picioarele mele, al pasarilor ce canta pe cer! Cat mi-as dori sa zbor alaturi de ele, sa fiu purtata de curenti si sa ma gasesc in tinuturi straine. Imi doresc sa fiu complet libera, stapana pe ceea ce simt si pe deciziile mele.
In schimb sirul gandurilor mele este intrerupt de un strigat furios, undeva de departe, dar ecoul lui ce strabate distanta dintre noi ma ancoreaza rapid in realitate:
-Afurisita mica, de cate ori sa-ti spun sa ajungi la timp aici?! exclama Sara.
-Scu-Scuze, am pierdut notiunea timpului, da, timpului...spun cu greu incercand sa-mi trag suflul.
-Cand vei inceta sa visezi cu ochii deschisi, Rebeca? Imi fac griji pentru tine.
-Mama, exclam prabusindu-ma pe pamant. Promit ca de maine ajung la timp.
-Da, sigur! Tu si punctualitatea va intelegeti extrem de bine. Sunt satula de treaba asta. Inainte de alta scuza prinde asta si treci la treaba, azi nu-ti dau sansa sa dai bir cu fugitii! rosteste indignata si imi arunca una dintre sape. O privesc cum zboara spre mine, astazi parca cu incetinitorul, rotindu-se in aer. Ridic mana dreapta si ma intind spre ea la timp sa nu loveasca pamantul cu lama sa ruginita.
-Ai mai multa grija cu ea! Ultima oara era sa ma lasi inconstienta cu toporul ala!!!
-Totusi, de data asta ai avut reflexe bune, nu?
Mormai o injuratura in barba in speranta ca nu ma aude si privesc campul pustiu. Oftez la gandul c-o sa stau aici pana la apus si cel mai probabil asa o sa-mi petrec si zilele urmatoare, daca nu intreaga viata si strang si mai tare de manerul de lemn ridicand privirea spre cer. Ah, uite un nor! Poate ca toata treaba asta nu m-a inebunit inca. Respir adanc si lovesc pamantul care imi raspunde cu un suntet infundat, iar pietroiul de care tocmai am dat imi zguduie puternic bratul. La dracu cu asta! Imi vine sa renunt la tot si la toate!
Ridic capul si privirea imi este arsa de razele soarelui. Deja trecuse de miezul zilei iar transpiratia de pe frunte imi lasa dare lungi pe toata fata. Daca parul meu inca nu era un dezastru, acum a ajuns o adevarata gluma in nuante de saten inchis, tinut intr-o coada care nu mai era de mult timp prinsa cum trebuie si suvite murdare imi intrau in ochi. Intorc privirea si o observ pe Sara cum se indreapta spre unul dintre copacii din apropiere. Era un nuc vechi ce se intortochia in sus cu ramurile sale robuste si acoperea cerul cu ele. Las sapa sa imi cada din mana si ma pornesc spre ea. Pot sa aud din departare cum vantul se loveste de frunzele copacului si cum acestea se clatina intr-o miscare acompaniata de sunetul ascutit ce imi da fiori in acea zi dogorinda. Sara scoate dintr-o cutie o patura murdara si o aseaza sub umbra copacului.
