Imi era frica.Christian cazuse pe jos lisinand din cauza ca pierduse cam mult sange.Plangeam in hohote langa el si nici putearea de a suna la ambulanta numai aveam.Din fericire era Andrada pe langa mine,si mi-a zis sa ma calmez ca deja a sunat la ambulanta.
-Ai inceput sa plangi...saracuta de tine.
-Frate du-te dracu si asa o sa ai probleme chiar nu vrei sa termini?spuse Andrada pe un ton mai rasticat
Am urcat repede cu Christian in ambulanta fara sa ii dau nici o secunda drumul la mana.Vroiam sa stiu ca inca e langa mine ,vroiam sa stiu ca nu m-a lasat iarasi singura.Tampitele de asistente nu mi-au dat voie sa intru in salon toata noaptea.Numai puteam de nervi simteam ca o sa explodez.Stiam ca are nevoie de mine asa cum aveam si eu nevoie de el.Andrada m-a strans tare in brate observand ca sunt foarte disperata linistidu-ma pentru cateva minute bune.Adormisem in bratele ei pana cand am auzit-o pe asistenta spunandu-i Andradei ca putem sa intram sa il vedem.Am sarit imediat de pe banca rece din spital intrand in salon ca fulgerul.Se trezise si mi-a zambit usor.Ma linistisem.Mi-a pus mana pe fata vazand ca sunt prea agitata si disperata.Imi sarutase fruntea cam calda de la atata agitatie.Acum stiam ca totul este bine.Mereu cand sunt langa el ma gandesc ca nimic nu mi se poate intampla si ca totul este in regula.M-am cuibarit langa el pe patul de spital simtindu-ma in siguranta.Caldura care o emanam amandoi m-a facut sa cad intr-un somn adanc.Era perfect in bratele lui.Pentru cateva minute chiar am crezut ca il voi pierde.Toate amintirile mi se roteau in cap.De la prima zi in care ne-am vazut pana acum.De la primul sarut pana la ultimul si de la primul trandafir pana la ultimul primit de la el.Acest Christian nu stiu ce mi-a facut dar nu pot sa il uit vreodata sau sa il mai pierd.Vreau sa imi traiesc toata viata cu el de acum incolo.
Totul se intampla cu un scop in viata.Uneori e roz si alteori e neagra dar mereu trebuie sa trecem peste orice situatie cu capul sus.
