Jocul lui Julliet

Prolog

Începutul

   Acum 1 an
Pov: Narator

  - Mai repede Alesia. Ți-e frică.

- Julliet dă-mi și mie o gură din vodka aia că îmi face cu ochiul.

- Cine naiba ne-a pus sa venim in cimitir la 2 noaptea. Prostia aia de joc în filme nu mai belele aduce.

  Toamna e aproape, vântul puternic dansează într-un ritm armonios cu frunzele, statuia din mijlocul cimitirului în formă de înger cu o suliță în mână zâmbește subtil la fetele care trec cu tabla de Ouija pe lângă el .

- Hai să ne așezăm aici. Spune Carla așezând pătură și sticlele de băutură langa statuie.

- Rahat! Am uitat triunghiul de la tablă in mașină. Te poți duce tu Julliet după el?

- Da, să nu începeti fără mine. Și aruncă o sticlă de vodka aici că nu am încredere în voi curvelor. Bye

  În noaptea aia Julliet nu s-a mai întors și micul oraș Selviu care era foarte neinteresant a devenit un oraș cu cele mai multe probleme.

In prezent
Pov: Alesia

  Stau pe geamul din camera mea și mă uit la copii care aleargă și zâmbesc. A trecut un an, un an de când ea a murit.

  - Max ce naiba faci cu sutienul meu?

  - Păi trebuie să mă duc la petrecerea unei gagici și am rămas fără bănuți așa că îi fac un suvenir frumos din dragul tau sutien negru din dantelă. Auzi și bunica are sutiene mai la modă. Ii arunc cu perna în cap în timp ce rânjesc că l-am țintit.

  - Unde e mama?

  - E cu tata face curat pentru chestia aia de vânzări știi tu.

- Oh, înțeleg. Eu mă duc până la Dn. Nolla daca întreabă unde sunt sa le spui și adevărul vreau, nu că m-am dus la un bar de striptease.

- Desigur surioară.

  Ies din casa mai hotărâtă că niciodată. Merg pe aceași străduță care am făcut peste zece mii de pași, peste drum este casa lui Julliet știu asta deja îmi imaginez cum ușa de o culoare alba lucioasă sta deschisă cu Julliet în fața ei asteptandu-mă să mergem după cele mai mari cornete de înghețată. O briza de aer trece prin "mine" și îmi fuge privirea spre casă de peste drum dar ea nu e acolo.

  Pe stâlpul de langa casa ei este agățat un afis cu poza și numele ei scris cu un roșu aproape scrijelit. Am nevoie neapărat de o cafea tare.

  - Alesia, ai venit. Mă întorc speriată la glasul care m-a strigat. Carla, prietena mea sau fosta nici eu nu știu sigur dar e ceva. Parul ei brunet a rămas exact la fel, ochii verzi-caprui sunt puțini mai deschiși față de cum era iar corpul ei bine se vede că face sport.

  - Carla, ce faci? Spun eu încercând să fiu prietenoasă și să nu îi spun direct sa de ducă acasă că nu am chef de nimeni.

  - Uite mă duc până la supermarketul de lângă colt azi e seara filmelor cu mama. Spune ea puțin stânjenită și nu o pot înțelege de ce e stânjenită mi se pare genial sa ai seara filmelor cu unul dintre părinți sau chiar cu amândoi. Tu ce faci?

- Ăm, mă duc până la doamna Dn. Nolla îmi era dor de ea și de cafelele ei, tot ursuză a rămas. Întreb eu cu puțin amuzament în glas dar nu mai de asta nu am eu chef acum.

- E și mai și. Bine eu mă duc că dupa mă dă mama în dispariție. Paralizez, dispariție urăsc acest cuvânt. Eu cred că e moartă.

- Ce? Spun eu abia reușind să scot câteva cuvinte simt cum au rămas înțepenite în gat.

- Pun pariu că e unde la mare sau la munte și se distrează de minune. Ok, spune ea puțin mai mult stânjenită când îmi vede fața care pun pariu că e speriată, eu mă duc. Pa Alesia ne mai vedem.

- Pa, vizionare plăcuta. O vad cum se îndepărtează și parcă tot cheful de cafea mi s-a dus.

Pov: Emma

- Și dragule cum îmi stă cu aceasta eșarfă? Nici nu trebuie să mă întorc spre el că sa știu ce o să spună " iubi ție îți stă bine in orice" prostie. Mă uit prin mica oglindă și îl văd cum se holbează la fundul meu îmi trece un gând necurat prin minte. Îmi scap din "greșeală" eșarfa jos și mă aplec într-un stil de milioane.

- Iubi ție îți stă bine în orice dar, vad cum se ridică și vine spre mine, la mine in brațe îți stă cel mai bine. O vad prin reflexia oglinzi pe Nina și Amelia cum stau și se uită la o rochie. Din tot grupul ele două sunt singurele care au rămas prietene mă îndepărtez de Chad puțin cat sa le vad mai bine.

Parca acum un an eram toate 6 și stăteam și ne uitam la haine și făceam para modei cu toate că nu cumpăram nimic. Simt ceva umed pe gat așa că mă întorc în lumea reală unde sunt doar eu, Chad, mama și tata.

   Buna dragilor acesta e un mic prolog despre viața lor înainte de a se reuni. Sper sa va placa. Pupici