Meditări nocturne

Plăcerile vieţii şi alte aspecte

Jagermeïster, it's taste like Paul.

Mda, iaraşi a intervenit, dar are şi ea dreptate. Jager-ul chiar are gust de Paul...

Nu anticipaţi că aş fi nebună, am rămas tripată pe ideea asta.

Prima oară când ficatul meu s-a delectat cu această mirifică licoare, aveam o relaţie cu un barman...frumos, deştept, dificil, nenorocit...ok, mă opresc aici.

A fost o noapte încărcată cu dezmăţ, plăceri carnale, gusturi rafinate şi, cireaşa de pe tort, mărturisiri dureroase. Nu ţin morţiş să scriu aici poveşti de dragoste eşuate, dar pot să încadrez asta în departamentul de plăceri ale vieţii.

Dar totuşi, ca oricare alt adolescent, aş putea vorbi puţin şi despre viaţa mea amoroasă. Până la urmă, iubitul, îndragostitul, plăcutul, flirtul fac parte din plăcerile vieţii.

Nu sunt prototipul adolescentei specifice secolului 21, la modul că nu am avut pe mână zeci de bărbaţi, însă cei pe care i-am avut, nu i-am avut cu adevărat «2 la număr». V-am băgat în ceaţă?

Ok.

Primul,barmanul,bărbatul perfect pentru mine.Poate ar părea clişeu dar, îl credeam perfect pentru ca avea destule defecte prin intermediul cărora ma simţeam divin în preajma lui,mă amuza,mă făcea să mă simt mai inteligentă şi în acelaşi timp mai cretină,fiind în preajma lui.Aşadar,lipsa de comunicare şi dezinteresul pe care ajunsese să îl aibă faţă de mine,l-a împins să ajungă în stadiul de a sta de dragul sexului...Respect bărbaţilor ca el,ironic vorbind.

Însă cu cel de-al doilea,ecuaţiile şi-au schimbat total înţelesul. El era un reprezentant al artei. Artei de stradă. Făcea rap. Era ciudat. Aveam cele mai complexe şi lipsite de sens conversaţii...Le adoram. A fost o perioadă marfă a adolescenţei mele,dar cu siguranţă voi mai întalni şi alte plăceri ale vieţii,purtând chipul masculin.

  Bărboşii.Oh,punct sensibil.

Tipii aceştia mi se par cei mai emancipaţi şi în acelaşi timp,responsabili oameni de pe planetă. Acum, nu zic că aş putea avea o simpatie ascunsă pentru Moş Crăciun, dar anticipaţi despre ce categorie de bărboşi vorbesc.

Bărboşii au ajuns să fie pe placul unei marje întinse de femei din toată lumea...cred. Sau doar eu sunt de părerea asta?

Nu cred :)

Peste tot ne împiedicăm de ei. Pe stradă, îi vezi atât de mândri de barba lor şi, eventual, îi găseşti însoţiţi de consoartele lor care schiţează câte un zâmbet pervers la adresa tuturor admiratoarelor de barbă. Zâmbet care vrea să îţi transmită cât de bine se simt ele când sunt sarutate pe gât. Hmm, senzaţii tari româneşti. La TV,barba a ajuns o strategie de marketing şi funcţionează al dracului de bine. Au observat toţi cât de moarte suntem după acei "Adonişi" ai secolului 21.

    Barba ar putea urca cu brio mai sus de o simplă plăcere a vieţii. S-ar potrivi perfect la categoria de "extaz al vieţii".